Poezie
Hai dormi, iubito…
Publicatã în revista „Șansa lumii în derivã” – octombrie 2003
1 min lectură·
Mediu
Lasă-ți buclele să cadă peste pieptu-mi dezvelit.
Cu inima-ți simt obrăjorul care-mi stă la piept lipit.
Ai o mână pe sub tine, cealaltă, cu palma-n jos,
Alunița mi-o dezmiardă cu un deget drăgăstos.
Îți simt colțul gurii care, respirând îmi dă fiori.
Aș vrea să te sărut… dar lasă, mai e o clipă până-n zori.
Hai, dormi… te-oi legăna duios, cu inima-mi care tresaltă,
Te-oi coborî în somn adânc, te-oi ridica pe-o boltă-naltă.
Pe creștet, coroniță parcă, te-apasă vrând să se anine…
E un sărut, iubirea mea… buzele-mi șed în păr la tine.
Tresar, când tresărind clipești, privindu-mă printre sprâncene.
Credeai c-am dispărut în noapte? Credeam că te-a furat Moș Ene.
Te învelești cu brațul meu, ți-așezi gurița-n palma mea.
Oftând duios, îți lași sărutul să doarmă cufundat în ea.
Apoi adormi… scâncind ușor, ca niște aripi îngerești
Buzele-ți freamătă prin somn, în palma mea, când tu zâmbești.
001877
0