Poezie

Cine sunt eu...?

Publicatã în revista „Șansa lumii în derivã” – februarie, Brasov 2004

1 min lectură·31 martie 2005

Mediu

Mă bucur că te-ai hotărât să mă cunoști.

Cei ce mă ocolesc sunt tare proști...

Chiar dacă curiozitatea te-andemnat

Să mă-ntâlnești, să mă asculți... e minunat.

Am să mă străduiesc să fiu plăcută,

Pentru că simt privirea ta cum mă sărută.

În ochii tăi mari și frumoși mă oglindesc.

Știu că mă studiezi în gând și e firesc...

Privirea ta mă mângâie și mă pătrunde

Și simt alintul unei adieri plăpânde.

Îmi sorbi cuvintele, uitând să mai clipești.

Dac-o să-ți plac voi ști, c-ai să-mi zâmbești.

Puterea mea stă-n farmec și-n cuvinte

Și aș putea determina dulci simțăminte.

Trăiri profunde te-ar învălui ca o magie,

Simțind cum te cuprinde dor, melancolie,

Dorință... bucurie și chiar tristețe... haz,

Iubire pătimașă sau... lacrimi, pe obraz.

Par ne-nțeleasă... dar abia ne-am cunoscut!

Oricând putem s-o luăm de la-nceput...

Iar dacă nu-s pe gustul tău, eu nu-ți port pică,

Nu-i vina ta că nu-s o... poezie frumușică.

De vină poate este... tatăl meu...

Că m-a creat... Adrian N. Pleșcău.

001.653

Adrian N. Pleșcãu. “Cine sunt eu...?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-n-plescau/poezie/113640/cine-sunt-eu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.