Poezie
Spune-mi mi-e de-ajuns, asa-i?
Publicatã în revista „Șansa lumii în derivã” – ianuarie 2005
1 min lectură·
Mediu
Atâta dragoste-i în tine, ca un vulcan mocnit...
Acel ce te va strânge-n brațe, va fi preafericit,
Iar de va ști să fie tandru, vei ști cum să-l iubești.
Doar dezmierdată de tandrețe tu... i te dăruiești.
Dragostea ta neprețuită e o lumină vie...
Suflet duios, cuprins de dor, ca o melancolie,
În suflet de-ai simți alint, ar fi... rază de soare,
Iar mângâierile pe trup, delir sublim, savoare.
Nu dușmănești și silă-ți e de cei ce dușmănesc,
Iar banii n-aduc fericirea și nu te-ademenesc.
Orgolioasă, nu te lași călcată în picioare,
Mândria ta să n-o atingă nici chiar firava floare.
Tu nu aspiri la fală, nume, rang sau celebritate,
Modestă... iar cu cel ce-i vrednic, deschisă ca o carte.
Ca o lupoaică-ți aperi puii, maternă-i ocrotești,
Căci ei ți-aduc senin pe buze atunci când le zâmbești.
Așa te văd eu, draga mea, de-aceea îndrăznesc
Umil să-mi plec a mea privire... și să-ți mărturisesc
Că dragă-mi ești și te ador, și-n versuri ți-aș cânta
Iubirea... caldă ca sărutul de „ieri” pe mâna ta...
001.653
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 173
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian N. Pleșcãu. “Spune-mi mi-e de-ajuns, asa-i?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-n-plescau/poezie/113627/spune-mi-mi-e-de-ajuns-asa-iComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.