Adrian Munteanu

Adriana,

Aroma cafelei tale a ajuns până la mine. Pentru că mai întrebat, îți spun că eu adaug la ea nădejdea într-o clipă furată timpului ucigător de neprielnic. Dacă ea mai înseninează pe cineva, dacă mai este cineva reflexiv la un chin lăutric pe care trebuie să-l smulg din locul lui, înseamnă că vom mai avea dimineți cu arome și speranțe.

Adrian, Elia,

Foarte corecte remarcile voastre față de text și, în consecință, am încercat să modifc exact pe sugestiile pe care le-ați făcut. Sunteți coautori la acest sonet și, mai ales, cei ce știu că n-au să mă uite nici de acum încolo.

Codrina,

Am vrut să las un semn, chiar dacă e sumar.
Ai construit frumos un poem al singuratatii, cu radacinile in timp. Singurul vers care, mi s-a parut ca scade nivelul poemului este al doilea , \" cu pletele in vant \". E comun si e pacat de ansamblu care aduce imagini izbutite si reuseste, prin alaturari insolite, sa sporeasca constructia solitară.

Adrian,

Îți mulțumesc pentru intervenția constructivă. Ai dreptate referitor la final. A trebuit sa vina o voce din afara ca sa-mi dau seama. Am făcut o modificare și sunt chiar curios cum o vezi, dacă vei avea un pic de timp să revii în dreptul acestui sonet. În ideea finalului deschis am așezat acolo o întrebare.
Pe curând

Adrian,

E adevărat că încerc să împing tensiunea până spre limitele ei suportabile. Nu este o laudă atunci când îți mărturisesc că n-am ajuns încă la capătul drumului. Am descoperit și alte nuanțe, mai dramatice, pe care le păstrez pentru moment. Poate îmi este ușor frică de ele. O să le vină rândul pe la Sonetul 150. Deocamdată, așa cum poți constata la Sonetul 61, pornesc de la o încordare cunoscută, dar văd și partea luminoasă a stării. Nu e o laudă, pentru că aceste viziuni nu sunt născocite de mine. Mi le-a scos viață în față, iar eu nu fac decât să le scriu și, eventual, să le ordonez.
Pe curând.

Paul,

Trebuie să introduc și alte segmente ideatice care, cum ai și continuat, există și ne reprezintă. Măcar în poezie nu mi-e frică să merg până la capăt. In viață sunt un om cu prea multe cenzuri în gestică și cu un păgubos de consistent bun simț.
Remarcile sunt corecte și constructive .Am făcut deja modificările.
Deși tu ești mai ocupat decât mine, ți-ai găsit timp și pentru alții. Tinerețea își spune cuvântul.
Ne mai citim noi, n-avem nici o altă șansă.

Laurențiu,

Sunt bucuros de întâlnire. Când din puținătatea clipelor disponibile punem câteva la dispoziția altora e semn de generozitate. Eu mă străduiesc, dar sunt de multe ori depășit.
Corectura am făcut-o.
Pe curând.

Thais,

Mărturisirea mă surprinde . Când cineva nu se exprimă poți gândi și altceva. Îmi pare bine că te știu pe aproape. Îmi cer iertare, cu această ocazie, pentru puținele clipe libere pe care le am și pe care să le pot pune și eu în slujba altora.
Pe curând.

Și mie. Descopăr o depreciere a condiției umane. Perfect valabilă imaginea. Regret că nu pot insista. Timpul îmi e aprig dușman.

Nu înțeleg formula \" sub negri divine \". Poate înegriri. După \" tot \" nu știu de ce ai pus puncte de suspensie.
Iarăși umbli cu imagini vaste, de viață și moarte, imagini care duc la o gesticulație artificială. Cred că ar trebui să te oprești asupra unor imagini mai apropiate, cotidiene și să te străduiești să vezi nuanțele unor stări.

Bine ai venit printre noi !
Încerci formule concentrate de exprimare. Deocamdată imaginea pe care o desfășori este atât de complexă în consecințele ei, încât nu pot scăpa de senzația că lucrul a fost abia schițat. Dincolo de această expresie generalizatoare se ascund o mulțime de nuanțe interioare pe care le poți urmări și susține poetic. Cred că există resurse, dra , deocamdată e prea devreme pentru a-mi fi format o părere clară.
Curaj !

O încercare agreaabilă de a privi reflexiv un fapt de viață peste care nimeni nu poate trece. Remarc luciditatea, demnitatea atitudinii din final, dar mai trebuie ceva efort pentru debarasarea de locurile comune, cum ar fi \" nopțile senine \".

Căutările în spațiul de deasupra noastră le începi și le închei în segmentul temporal al nopții. Bine aleasă imaginea întregitoare, aici fiind la confluență cu magia spațiului creat în somn.
Fericirea sau măcar liniștea interioară izvorâtă din necunoaștere, din lipsa unei comunicari vizuale, este mai mult decât izbutită. Rămâne aici și o teamă biblică care este caracteristică celor reflexivi.
Ceea ce mi-a plăcut, în primul rând, a fost desfășurarea realizată în prima parte printr-un joc cu ordinea firească a cuvintelor și noțiunilor. Această construcție a lărgit cadrul și i-a dat complexitate.
Întradevăr, fericirea adevărată și deplină nu poate exista în afara divinului.

Mai întâi bine ai venit pe site !
Pornești la drum cu ambiția desfășurării într-un segment literar rar abordat și pretențios.
Evident că notațiile de mai sus reprezintă doar o secvență dintr-un posibil scenariu, dacă nu sunt cumva concepute să susțină un film de scurt metraj, poate o lucrare de diplomă a cuiva de la Facultatea de film. Ele nu poate realiza decât o trecere spre o posibilă dezvoltare a personajului
Notațiile sunt sumare și, poate, e bine așa, accentul urmând să cadă pe imagine. Anecdotica în sine îmi pare ușor exterioară, o dramă contemporană cu mărunte atingeri în realitate. Este mai degrabă preluarea unui fapt divers care urmărește să dea de lucru actorului care va trebui să realizeze schimbarea de atitudine, de la firescul începutului, de la banalitatea gestului, la spaima celui ajuns într-o situație limită.
Nu pot spune mai mult, având senzația că mai trebuie material pentru a-mi putea face o părere corectă.
Nu te lăsa !

Alăturând cele două scurte poeme, mărturisești o anume atracție spre elementul lichid. Apa, de la ploaie până la valul mării, pare astfel liantul unei împăcări cu sine , a unei liniști interioare de unde poate izbucni fericirea. Evident cu picioare ude.

În mijlocul ploii poate sta cel singur, dar și cel care nu se teme . Ploaia, ca un drum trasat spre lumi astrale, este o imagine întregitoare și generoasă.
Tot înainte !

Laude unei cititoare constante si scuze pentru un marunt lector care nu si-a prea gasit timp in ultimele zile.

Florin,

Mi-ai lasat un comentariu subiectiv pentru care sunt gelos.

Florina,

Îmi cer iertare pentru că, puținătatea clipelor mele de liniște, nu-mi permite să mă opresc atât cât ar trebui, pentru cine ar merita să te oprești.
O fugară privire aruncată peste acest poem - și poate că uneori nu-i rău să știi ce rămâne la o primă lectură, oricât ar fi de sumară - mi-a lăsat convingerea că aduci în epoca informatizării un concept al viețuirii prin naștere. Între Log in și Log out fixezi maturări și procreeri de stări și perfectări interioare, un consistent flux al devenirii.
Mijloacele sunt moderne și ideea de o maximă vitalitate.
Cu prețuire.

Luminița,

Sunt încântat de luciditatea reflecțiilor voastre. Asta îmi îndepărtează îndoiala că uneori vorbesc de unul singur, pentru că ceea ce gândesc nu apucă să se întrupeze în poezie.
Cu prețuirea mea