Adrian Munteanu

Observ aici o deficiență ritmică în ultimele două versuri, unde accentul cade când pe a doua când pe prima silabă, ceea ce strică jocul ideii.
Am încercat o altă variantă, dar exact pe structura sensului tău n-am găst. Cu anume modificări semantice, corect ar putea să sune așa :
Să râd pe lumea ceea înc-un veac,
Doar știm cu toți că hazul n-are leac.
Formula regională \" ceea \" nu mă supără.
E o părere de chițibușar.

Pentru tine vara a venit mai repede, vremea pârgului se înfiripă. Te-ai grăbit să fixezi esența unui anotimp care, poate, va mai veni pentru noi.

Daniel,

Omul ca fiinta agresiva este un concept care, dupa cum ai citit, ma preocupa si pe mine. Ai vorbit si de trib, cu sens de matrice libera de îneguratele acumulari contemporane.
Prima parte este pe linia pe care o simt cea mai reala.
Daca in partea a doua ai inceput sa directionezi mesajul pe omul comunitatii, pe individul cu sens si posibila devenire, eu nu pot decat sa te admir ca mai pastrezi increderea si speranta. Ramane sa vedem daca ea nu se va estompa cu timpul, odata cu izbiturile de care nici tu nu vei fi ocolit.
Remarac bibliografia, consistenta lecturilor din care ai extras ideea necesara discursului pe care l-ai abordat.
Remarc si trecerea de la un gen la altul, model de unitate in diversitate. Bravo.
Pe curand

Vladimir,

Uneori am nevoie de liniste in jurul unei idei. N-o pot lasa sa fie strivita intre prea multe alte semne semantice. Ai remarcat finalul si atunci, pentru mine, e de bine. Alteori voi fi mai dens si mai echilibrat in mesaj, dar depinde si de subiect.
Multumesc ca estiu cu mine. Regret ca eu imi gasesc mai putin timp in ultimele zile. Greutatile vietii.
Pe curand

Adrian,

Ai dat o noua justificare stradaniei mele de zi cu zi.
N-am s-o uit.
Ne mai auzim.

Ena,

Am încercat să citesc articolul , dar nu-l găsesc nicăieri. Da-mi un indiciu. Poate are alt nume.

Paul,

La un emoționant mesaj, datorită notației făcute în goana timpului, trebuie să răspund cu aceeași sinceritate.
Zi de zi ți-am așteptat comentariul, cu speranța că îi sunt, poate, cuiva de folos. Ai rezonat întotdeauna la mesajul rostit cu puținătatea mijloacelor mele. Și datorită ție merg mai departe și voi fi de găsit aici oricând, poate și peste 20 de ani, dacă mă ajută Dumnezeu să fiu sănătos. Nu uita pariul pe care amândoi l-am pus cu timpul și acribia cu care ne-am propus să fim mereu în competiție cu noi înșine.
Acum e rândul tău să concurezi cu provocările realității. Propune-ți o stare de liniște, uită tot ce nu se potrivește momentului și fă-ți datoria față de propria-ți devenire. Ia-ți licența, moment pe care mă voi ruga să-l treci cu bine, și apoi vom mai vedea ce putem, ce suntem lăsați și ce ne este dat să facem.
Succes, mult succes, din toată inima !
Pe curând.

Dana,

Răspunsul meu, unul care mă obsedează, îl dau în Sonetul 65.
Pe curând

Adrian,
Nu mi-a plăcut sonetul tău. Asta pentru că, om ca toți oamenii, mă cufund în invidii și orgolii și găsesc aici un concurent.
Am terminat cu gluma și am spus doar mulțumesc de nelipsitele și atrăgătoarele treceri. Regret că reciprocitatea e altă calitate ce-mi lipsește, nu din lene, ci din conflictul permanent în care mă aflu cu timpul.
Va veni și o altfel de zi.

Paul,

Nu-ți spun decât că regret lipsa mea de reciprocitate. Nu sunt leneș, dar sunt depășit.

Maria,

Când timpul îți este atât de prețios, revenirea, din când în când, devine un eveniment.

Elia,

Visele sunt trăiri personale. Nu mi-am imaginat până acum că se poate visa de-adevăratelea în doi , decât cu ochii deschiși, adică un fel de reflex al nădejdilor viitoare și mai puțin un vis real. Se pare că va trebui să-mi revizuiesc convingerea.
Iată câștigul acestei zile, așa cum mi l-ai sugerat.

Tuturor,
Al naibii de atractiv ați cârmit-o de la suflet la persiflare. M-ati amuzat sau v-am simtit aproape. Chestia cu sensibilitatea, e bine ca nu moare. Nu inca. Sau moare si nu se preda.

Poemul respira inocenta. Ideatic e foarte interesant, tehnic e rafinat si firesc. O poezie cu seninatate rostita, chiar si atunci cand lucrurile devin grave. Steluta meritata.

Alexandra,

Cel ce se preocupa pana la obsesie de moralitate - cum bine ai observat - are nevoie,in incercarile sale, de cei ce sunt dispusi sa-i fie parteneri de dialog si de confesiune.
Pentru asta iti multumesc.

Florina,

Nadajduiesc ca subiectele viitoare sa fie, cat mai multe, acelea pe care le-ai trait si tu.

Aniela,

Frumoasa e intalnirea pe aceeasi lungime de unda a gandului.

Thais ( nume de vis ),

Bine ca nu sunt singur.

Va sa zica asa, domnule coleg, scrii poezie de dragoste.
Varsta iti permite, sensibilitate ai. Este chiar una bine cenzurata si filtrata. As adauga ca stilul tau e de o simplitate cautata , dar nefortata, o simplitate tonica si, nu de putine, ori revalatoare.
Mai mult nu te laud, ca sa nu se interpreteze, dar ritmul pulsatiilor interioare de aici ma indeamna sa te mai citesc si sa masor si eu curgerea fluenta a timpului in ritmul unor preocupari ce-ti fac cinste.
Pe curand

Adriana,

\" In asteptarea lui Godot \" de Becket este o piesa pe care nu numai ca am citit-o, dar am si jucat in ea, rolul lui Estragon. A fost prima piesa montata in Romania de regizorul Florin Fatulescu, cel care este acum stabilit si lucreaza la Los Angeles, cu importante reusite.
Evident ca mi-ai produs frumoase aduceri-aminte.
In textul tau cautarea cuiva fara nume, o nadejde a nostra inexprimabila, o speranta consumata pe tot parcursul vietii, este inlocuita de cupluri celebre din literatura si se intuieste ca ar fi vorba de o cautare senina, tihnita a iubirii. Toate acestea nu raman intangibile, iar finalul este chiar o modificare contemporana a mesajului din piesa ramasa de referinta pentru teatrul absurdului, vorbind de posibil si de certitudine.Imi e destul de greu sa vad apropieri ideatice intre textul lui Becket si poemul tau. Poate doar in iluzia noastra mereu prezenta, mereu cercetatoare.
As evita repetarea lui \" s-a descoperit \" in doua segmente ale poemului. Altfel acel flux de repetitii da senzatia de zbor, de explozie temperamentala, de galopare aidoma cailor lui Nichita pe care nimerit ii mentionezi.
Repara si \" sa-nvesmantam \" de la final care nu e bine scris.
Am sa-mi pun si eu sosete de dor, cand imi va fi frig sau cand voi mai trece sa-ti citesc poezia plina de un dinamism al constructiei.