Poezie
S o n e t 6 2
1 min lectură·
Mediu
Chiar azi juram iubire nesfârșită,
Dar cel dintr-un adânc se-mpotrivește.
Castelul meu de cărți se prăbușește,
Iar mâine soarta-mi e pecetluită.
Am declarat că voi sluji orbește
Credința în izbânda jinduită,
Cu patima în piatră dăltuită,
Dar cineva din mine n-o primește.
Când strâng ceva, un altul mă desparte.
Nădăjduirea mea e-un avorton.
Rostesc chemări, dar vorbele-s deșarte.
Un gând e-n praf și altul în amvon.
Să dau aceste urme la o parte
Și să-mi găsesc ființa-ntr-un cotlon.
044.130
0
\"si sa-mi gasesc fiinta-ntr-un cotlon\". De cate ori n-am adunat si eu a mea fiinta, de prin cine stie ce cotlon...