Poezie
S o n e t 8 4
1 min lectură·
Mediu
Încă mă las furat de-adânci clișee
Îm lumea asta ticălos tocmită,
Mustind a hoit, a jeg și a pirită,
În loc să zburd prin câmpuri Elizee.
Încă mă-mbrac cu mantia cernită,
Trufaș cuprins de rang și logoree,
În loc să caut o sublimă cheie
Ce îmi deschide camera tihnită.
Dar traversez o maiestuoasă mare,
Chiar dacă-n jur sunt zâmbete molâi
Și amăgiri de umbre trecătoare.
Culcat pe prund, cu visul căpătâi,
Nu-i prea târziu s-aud cuvântul care
A fost uitat din clipa cea dintâi.
033.538
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 84
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “S o n e t 8 4.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/76025/s-o-n-e-t-8-4Comentarii (3)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
AMMă gândeam că ora la care am postat acest sonet nu va mai găsi pe nimeni în fața calculatorului. Noroc cu cei care au fericirea să trăiască în afara României.
0
AE\"De somn cuprinsi, chiar cand ne dam silintei.\"
(Adrian Munteanu, \"Sonet 82\")
Adrian,
Somnul, aceasta stare transcedentala, dintre doua lumi, a
cognoscibilitatii si a plutirii in spatii necontrolate, apare ca un leit-motiv, cu o persistenta de netagaduit, in
sonetele tale. Si, bineinteles, visul. Visul, care poate sa ia toate formele, toate culorile si...tot ce a mai ramas:
\"Acolo e nelinistea ce vine / Sa dea un trup iluziei de-apoi / Si o scanteie poftelor din mine.\" (\"Sonet 81\")
Si, in aceeasi stare de tulburatoare neliniste:
\"Privesc tacut fereastra luminata,/ Sa inteleg ce drumuri mi-au ramas / Si-n care lumi ma regasesc deodata. / De stiu,
am si iesit din trup cu-n pas.\" (\"Sonet 80\")
Numai ca:
\"Uitand de mine, somnul m-a invins.\" (\"Sonet 77\")
Si bine a facut, pentru ca noi te asteptam in fiecare dimineata, sa te vedem aparand pe site, cu cate un nou sonet!
(Adrian Munteanu, \"Sonet 82\")
Adrian,
Somnul, aceasta stare transcedentala, dintre doua lumi, a
cognoscibilitatii si a plutirii in spatii necontrolate, apare ca un leit-motiv, cu o persistenta de netagaduit, in
sonetele tale. Si, bineinteles, visul. Visul, care poate sa ia toate formele, toate culorile si...tot ce a mai ramas:
\"Acolo e nelinistea ce vine / Sa dea un trup iluziei de-apoi / Si o scanteie poftelor din mine.\" (\"Sonet 81\")
Si, in aceeasi stare de tulburatoare neliniste:
\"Privesc tacut fereastra luminata,/ Sa inteleg ce drumuri mi-au ramas / Si-n care lumi ma regasesc deodata. / De stiu,
am si iesit din trup cu-n pas.\" (\"Sonet 80\")
Numai ca:
\"Uitand de mine, somnul m-a invins.\" (\"Sonet 77\")
Si bine a facut, pentru ca noi te asteptam in fiecare dimineata, sa te vedem aparand pe site, cu cate un nou sonet!
0
\"nu-i prea tarziu s-aud cuvantul care
a fost uitat din clipa cea dintai\",
finalul bun, concentrand ideea poeziei.