S o n e t 8 4

tot visul, tot el , poarta si cheia \"celeilalte lumi\"...

\"nu-i prea tarziu s-aud cuvantul care
a fost uitat din clipa cea dintai\",

finalul bun, concentrand ideea poeziei.

Mă gândeam că ora la care am postat acest sonet nu va mai găsi pe nimeni în fața calculatorului. Noroc cu cei care au fericirea să trăiască în afara României.

\"De somn cuprinsi, chiar cand ne dam silintei.\"
(Adrian Munteanu, \"Sonet 82\")

Adrian,

Somnul, aceasta stare transcedentala, dintre doua lumi, a
cognoscibilitatii si a plutirii in spatii necontrolate, apare ca un leit-motiv, cu o persistenta de netagaduit, in
sonetele tale. Si, bineinteles, visul. Visul, care poate sa ia toate formele, toate culorile si...tot ce a mai ramas:
\"Acolo e nelinistea ce vine / Sa dea un trup iluziei de-apoi / Si o scanteie poftelor din mine.\" (\"Sonet 81\")
Si, in aceeasi stare de tulburatoare neliniste:
\"Privesc tacut fereastra luminata,/ Sa inteleg ce drumuri mi-au ramas / Si-n care lumi ma regasesc deodata. / De stiu,
am si iesit din trup cu-n pas.\" (\"Sonet 80\")
Numai ca:
\"Uitand de mine, somnul m-a invins.\" (\"Sonet 77\")
Si bine a facut, pentru ca noi te asteptam in fiecare dimineata, sa te vedem aparand pe site, cu cate un nou sonet!