S o n e t 1 4 9

Sîntem pe o strună, am sesizat nota, dar și înțelesul.

O vibrație a strunei, nereceptată, și-ar fi acordat sunetul în van. Greu în anotimpul concediilor. Să o luăm ca un antrenament necesar. noi nu ne oprim și, paradoxal, ne relaxăm ( muncind ).

Adrian,

Dacã nu ai atinge perfectiunea în sonetele tale, poate, as mai reusi sa îngaim câteva slove, dar asa?!...

Anda cu drag,

despre umilinta s-au scris multe si se vor mai scrie. Este bine ca atunci, macar atunci cand citim, sa stim a fi umili...

Finalul încununează.
Iar eu îmi însemn încă un sonet la care voi reveni cu plăcere.

A.

\"Ce drum am strabatut sa-mi tin credinta
Si ce sentinte am crezut ca-s lege?\"
Aproape cu toti am strabatut acelasi drum si ne-am lasat acaparati de aceleasi legi. Adrian, sonetele tale vorbesc pentru noi toti.
\"Nimicul\" tau, din versul final, a devenit Mare!
\"Nimicurile\" tale, puse zilnic pe site, ne fac sa te citim.
Multumim!

Umilinta e una din podoabele omului, sta bine oricui totusi ea e de doua ori mai mare la acel care ar fi in drept sa se mandreasca, modestia fiind pentru merit ceea ce sunt umbrele pentru chipurile unui tablou, ea da meritului puterea si relieful, impecabil, profund acest Sonet al tau in echilibrul balantei privind armonios inapoi, ma simt onorata ori de cate ori te citesc.

Există un gând particular al intervențiilor voastre, desprins din atractivitatea fiecărei fraze, iar acest gând îl primesc cu toată umilința mea reală, îl așez la locul pe care îl merită, cu speranța unei adăstări îndelungi sub semnul prieteniei și al iubirilor comune.