Testamentul umoristului

Observ aici o deficiență ritmică în ultimele două versuri, unde accentul cade când pe a doua când pe prima silabă, ceea ce strică jocul ideii.
Am încercat o altă variantă, dar exact pe structura sensului tău n-am găst. Cu anume modificări semantice, corect ar putea să sune așa :
Să râd pe lumea ceea înc-un veac,
Doar știm cu toți că hazul n-are leac.
Formula regională \" ceea \" nu mă supără.
E o părere de chițibușar.

Ai dreptate, Adrian. Graba strică treaba. Mulțumesc pentru observații.

Râsul e de leac,
Râsul e de bine,
Când râzi tu de-un drac
Dar nu el de tine!

să râdem (unul de altul) și să fim mai buni.
Vorba ta: \"Qameni buni, nu fiți răi!\"

Să-ți scrii tu singur epigrama
Ca să o rupă naibii drama
Și dacă moartea n-are leac
Să-i rîzi în față e un fleac.

Așa e, Radmila, cu moartea nu joci \"Tananica\".