Adrian Munteanu

Remarcabilă nota în care îmbraci poemul cu marcată gestualitate spre zona amintirii. E curat și adânc acest filon, căruia nu aș putea să nu-i remarc și eu valoarea înmulțită prin abordarea grafică.
Cred că formula \"..nu s-au lăsat până ce nu m-au văzut la Salamanca\" e mai corectă.
Adaug că poemul are și trimiteri spre desfrunzirea, personală și națională, prin plecarea celor mai buni dintre noi spre \"alte zări de soare pline\".

Acum și aici, doar un gând despre Marin Mincu, cel pomenit și cu care se încheie articolul. Mi-a fost și-mi este drag profesorul meu din facultate. Eu sunt printre cei privilegiați, cei care nu numai că s-au aflat vreme de trei ani în preajma lui, dar am și făcut seminariile împreună, ceea ce a însemnat o amintire cu importante segmente de trăire și ordonare referențială săpate în cugetul meu de tânăr studios ( pe atunci ). Era vremea în care Marin Mincu , la numai 27 de ani, era asistentul lui Cornel Regman, cel ce ne preda cursurile de literatura contemporană. Cu Marin Mincu am pus la punct câteva eseuri, printre care \"Eminescu - entități antinomice \" pe care l-am publicat în paginile revistei studenților din Constanța, însemnând debutul meu real.
Un gând bun și recunoscător pentru cel care, iată-l atât de des pomenit, dar pe care - după voia sorților - nu l-am mai întâlnit de atunci, din studenție.
Felicitări pentru abordarea completă și complexă a unui fenomen ce ne atinge pe toți

Șerban - probabil. Ar trebui și noi să luăm ceva măsuri ? S-ar putea să fim ceva mai productivi. Asocierea e corectă, dar neintenționată. Ceva - vorba sonetului de mai sus - pătrunde în artere și devine parte din tine, până la asimilare .
Silvia - E reală această stare a restului ce rămânem, chiar dacă mă plasez într-un pesimism marcat. Dar asta e doar așa, ca să am de unde să mă scol.
Incestul secundelor este cam în această linie : șansa ieșirii din noroi, niciodată realizată pe deplin.
Ion - sintagma nu e incorectă. Am vrut chiar să dea senzația de mușcătură, prin ușoara împiedicare în avalanșa de consoane. Dar, mă aplec la voia cititorilor, mai ales ai acelora ca tine, și am făcut deja o în locuire.
Cu drag pentru toți.

Ehei, ce lume veche în dreptul revenirile noastre printre nuanțele pe care tot încercăm să le ordonăm, iar ele se întind mereu, pe corzi apropiate, ca să ne îndestuleze trăirile.
Îți mulțumesc că nu mă uiți. Uitarea e la modă. Acum ca și pe vremea în care se spunea că \"uitarea e scrisă în
legile omenești \".

Și eu visez că o iau mereu de la început. E o rațiune obligatorie pentru a spera că vei înainta.
Ca să nu crezi că nu pot veni și eu - surpinzător, nu ? - cu rime vesele, îți ofer un supliment. Sper că vei intui detașarea și nu realitatea zicerii :

Tot sărind într-un picior
Și strigând \" mă nasc \" și \" mor \"
Dai în placa aia veche :
Cânți mereu după ureche
Cu cântat după ureche.

O poezie ca o rugă, o poezie curată în formă și în stare, căreia i-ai găsit momentul propice pentru exprimare, după tot ceea ce ne-a lovit, dar a cărei valabilitate depășește conjuncturalul.

Lory - cu mine s-ar fi întâmplat destul de multe lucruri rele, dacă nu mă apucam - așa târziu cum am făcut-o - de scris. Cel mai sigur lucru cu putință era că aș fi căzut în tot felul de depresii. Doar sunt la modă. În altă ordine de idei : să nu crezi că tot ceea ce scriu e venit pe filiera propriilor trăiri. Multe s-au adunat în urma experienței altora pe care mi-o asum, ca să-mi ridic un palat cu ziduri proprii.
Dana - da, îți distrage atenția, dar uite-te și tu câtă audiență a avut sonetul ăsta față de sonetul anterior. Trebuie să te mai lași uneori și la voia mulțimii. Altfel se plictisește audiența.
Irina - sper că facilul e mai puțin reprezentat, sau poate numai în titlu, pentru unii. Pentru mine nici acolo, din motive pe care bine le-a dezvoltast Costin Tănăsescu.
Șerban - uimit sunt mereu de ce mi se întâmplă. Cu bune și rele. Cu răspunsurile, ai văzut. Mai ocolesc și eu, mai ocolesc și ele. Până la urmă ne echilibrăm.
Marinela - o scuză ar fi faptul că am simțit nevoia unei schimbări de atitudine. Lasă, eu știu unde ai bătut, dar mă fac că nu pricep.
Costin - unul dintre comentariile de substanță pentru care îți mulțumesc și mă bucur că ai intuit în întregime drumul. Adaug faptul că aceste căutări dincolo de posibilul facil al unor formule, aplecarea spre latura mai serioasă a structurii, mă caracterizează. Această cruce a seriozității o duc, sper cu demnitate, și mi-o asum.
Ciu drag pentru toți.

Marinela + doar pentru tine fie un vis bun implinit pana la sfarsit.

Cătălin - regret că te contrazic. Trebuie să mai citești câte ceva ca să-ți dai seama că cel puțin 25 la sută dintre poeții de azi folosesc rima, cel puțin din când în când. Și tocmai dintre cei care au ceva de spus. N-ai observat că e vorba de un sonet și poți folosi asemenea verdicte definitive numai în cazul în care ești în stare să afirmi că sonetul nu are ce căuta între noi. Atunci trebuie să-i dai afară din poezie și pe Emil Brumaru, pe Ion Horea și pe alții care scriu astăzi sonete. Te asigur că ei nu sunt maneliști, iar eu am o ură ancestrală pentru această categorie de \" creatori\". Eu etichetez drept \" manelist\" pe oricine reprezintă, de fapt, produsul subcultural.
În privinta cuvintelor extrase, ele fac parte din vocabularul de bază al limbii române și nimeni nu-și poate aroga dreptul de a le folosi în exclusivitate. Nici măcar Arghezi. Dacă am căuta cuvinte nefolosite, ar însemna că îngropăm poezia, pentru că nu știu încă un cuvânt românesc care să nu fii fost folosit de mii de ori. Asta nu scade individualitatea unui scriitor. Totul este în ce context se folosesc termenii în cauză.
Lory - da-mi adresa pe blitzro@hotmail.com. Mulțumesc pentru aprecieri.
Dana - dacă ai scos acest citat, îți urez să nu intri niciodată în spațiul degradant pe care îl colorează și care, din păcate, ne reprezintă atât de bine.

Regret. Probleme familiale si personale nu-mi permit să vin și eu, deși tare aș fi vrut. Aveam și propuneri.
Succes mult tuturor, vreme frumoasă, activitate productivă și...pe curând

Am intrat mai întai la pagina indicată. Am găsit suficiente asemănări de stare, ca dovadă a faptului că, deseori, ne bântuie aceleași angoase, că ele sunt un dat al timpului pe care îl trăim.
Mă bucur că recunoști necesitatea ca și poezia să spună ceva, dincolo de formularea unor stări, de cele mai multe ori teatral expuse sub forma unor adevăruri esențiale.
Iți mulțumesc pentru aprecieri.
Pe curand

Faci parte din categoria, mai rara, a celor care au capacitatea de a sadi nadejdi în suflete si de a demonstra ca strduintele nu sunt zadarnice.
Cu aceeasi prietenie

Am pus luna în această lumină gândindu-mă la întuneric. Nici eu nu sunt acela care nu-i văd atracția, dar era văzută acum doar alternativa cu lumina zilei.
Să-mi trăiești.

Aceeași generoasă Codrină. Ia uite, ce nume ca o floare necunoscută.

Delectarea este mai aproape de ceea ce am vrut de această dată. Destul de rar mi se întâmplă. Uneori umblu la cutia cu surprize, ca să nu mă plictisesc și să nu plictisesc. Tematic vorbind, formula e mai aproape de noi, o încercare de a aduce sonetul mai aproape de necesitățile contemporane. Finalitatea e mai apropiată de noțiunea de antisonet.
Pe curând

Schimbam culorile, de la zi la zi, sa nu oboseasca ochiul si gandul celui ce inca mai are rabdare sa adaste asupra cuvantului.
Cu drag

Nu m-am deșteptat încă bine din emoția momentului. Aici, în pagina Mariei, las un semn de prietenie pentru totți cei văzuți și nevăzuți, dar apropiați prieteni și susținători.
Mariei nu știu cum ar trebui să-i mulțumesc pentru timpul generos împărțit cz alți truditori. L-a risipit la fel cu ocazia lansării, refuzând să stea cuminte pe un scaun, filmând tot, fiind aproape de toți, adresându-le un cuvânt bun și prietenesc. La fel procedează și cu timpul de acasă. Nici nu vreau să mă gândesc cât i-a luat să transcrie de pe camera video tot ceea ce s-a vorbit cu ocazia evenimentului, cât i-a trebuit să copieze și să așeze fotografiile, să pună totul în pagină. De la Maria putem învăța cu toții ce înseamnă dăruirea de sine.
Nu-i voi nominaliza pe toți cei prezenți efectiv la Brașov, dar mă gândesc mereu la toți cu drag și cu prietenie. Așa cum le mulțumesc tuturor celor care n-au uitat de acest moment emoționant și mi-au scris, m-au ajutat, au lăsat un semn al gândului lor bun în aceste pagini care vor să prelungească emoția zilei de 24 iunie.
Să fiți iubiți, să aveți bucurii și să mă chemați pe la lansările voastre. Sper să fiu pe aproape.
Un cuvant suplimentar pentru Adrian. Cartea zboara spre Canada.
Cu drag pentru toți.

Thais - daca ai fi venit...
Anca - nu-i asa ca n-a fost asa ?
Adriana - tare ma bucur ca esti aproape de mine. Vorbeam cu Maria despre tine. Numai de bine, bineanteles. Poate ne vom vedea la vreo lansare. De ce nu una la Bucuresti.Poate are cineva vreo idee.
Marinela - in curand va apare un material masiv de la lansare, cu poze. Cat despre carte, da-mi adresa pe blitzro@hotmail.com
Florin - aha, asculti la radio. Atunci, daca nu ne-am vazut, macar ne-am auzit.

Excelent. Am trimis acum toate detaliile.

Marinela - recunoastem ca, in ciuda adversitatilor si nepasarii, mai avem si satisfactii de pe urma straduintelor noastre. Cu cat mai putine cu atat mai consistente.
Mihai - multumesc ca esti alaturi de mine. Va fi bine, vom mai trai si dupa evenimene, intorcandu-ne apoi cuminti la uneltele noastre traditionale si gandind la alte posibile intalniri de taina.