Tu visezi să o iei mereu de la capăt

Șotronul este doar pentru fetițe,
În infinitul de pătrate negre-albe,
Un joc de șah sau go printre petlițe,
Mutările scurgîndu-se ca niște salbe.

În ziua-ntîi, ca și în cea din urmă,
Se-arată doar remiza dintre runde,
Istoria se scrie la o cîrmă,
Printre pioni cu viețile rotunde.

Mereu există-n noi același capăt,
Pe care trebuie să-l ducem în neștire,
Pornim cu viața-n cîrcă șleampăt,
Și ne mistificăm rotundu-n amăgire...

Clișeul joacă tumba pentru viață,
Iar sensurile zbenguiesc pe creste,
La gambitul cu-n Everest în ceață,
O zi cu-aceleași file de poveste...

Șotron sau șah viata merita sa fie jucata cit mai frumos! Cu drag FLORR!

Și eu visez că o iau mereu de la început. E o rațiune obligatorie pentru a spera că vei înainta.
Ca să nu crezi că nu pot veni și eu - surpinzător, nu ? - cu rime vesele, îți ofer un supliment. Sper că vei intui detașarea și nu realitatea zicerii :

Tot sărind într-un picior
Și strigând \" mă nasc \" și \" mor \"
Dai în placa aia veche :
Cânți mereu după ureche
Cu cântat după ureche.

... nu doar visez, ci chiar o iau mereu de la capat! Ei, Marinela, dar SI TU! TOTI o luam mereu de la capat.. Ah, de cate ori am cazut si mi-am zis ca gata.. Ei, dar ceva din mine nu ma lasa.. Si stii cine? Insasi VIATA!asa, cu \"patratele\" ei... :)
Paseste, Marinela!
Drag,
Licurici.

O poezie care nu face decat sa-si anunte finalul. Visatorul din mine spune: Eu ma nasc in fiecare zi si o iau mereu de la capat. Cand voi fi prea obosit sa mai joc sotronul, ma voi apuca de sah sau poker:)) Frumos! Viata ca joc, de fapt ca sotron.

Destinul despre care tu vorbesti aici nu iti poate controla viata, la fel ca si tiparul pe care il descrii. Scoate tu monotonia asta si traieste libera de limite si defintii. Nu mai bine traim, decat sa ne gandim ca intr-o zi vom muri. Nu o lua de la capat... cel mai bine e, ca atunci cand ajungi la capat, sa legi o alta sfoara si sa mergi inainte. te mai citesc

In primul rand, multumesc pentru poezie si crini. In al doilea rand, imi cer scuze ca, nu voi comenta un joc in care piatra pica mereu in cel mai complicat dintre patrate.
In al treilea, dar nu in cel din urma rand, las marturie pentru Analele Jocurilor Transformarii, o poezie pe care am furat-o de pe site-sper sa nu se supere autorul!. Poate nu intamplator, viata, m-a facut sa ma intorc la simbol-al copacului rastignit pe asfalt in care copii arunca cu pietre.
(urmeaza poezia)
de Paul Bogdan [Pan]

2005-07-14 | |

Femeile când cresc,
ca niște bucăți de îngeri,
se rătăcesc.
Bâjbâie prin lumina zilei
ca într-o pâine caldă gustul.
Aleargă prin noapte,
prin dorință,
prin bărbat,
prin rețeta de bezele a bunicii,
prin toate cu atâta eleganță și inconștiență
încât ni se pare că lumea
a fost creată pentru ele în formă de șotron,
acel omuleț ca un pom
cu unu la picioare și nouă în frizură,
răstignit între pieptul nostru
și asfaltul de pe o alee oarecare,
care n-are gură să spună:
sunt atât de frumoase, frumoasele;
atât de nebune, nebunoasele.

Cat despre visul punctului de-a o lua de la capat, m-am intrebat mereu: oare cum a fost inceputul(?)- pentru ca, este evident luatul nostru, de astazi, este de la capatul T=XYZ..., unde XYZ..., reprezinta \"zerstea\" pe care, asemenaea matului o purtam in desaga, in timp ce crocodilul ne este agatat de picior.

Florr, privim ca la un film la propia noastră viață,
dar peste umăr, după ce am trecut hopul! și totuși e atât de frumos! de aceea o luăm mereu de la capăt!
Foarte inspirat comentariul tău în versuri, mă bucur, te aștept mereu cu placere

Adrian, chiar m-a înveselit catrenul tău!Tu ești as în rimă și ritm. Ne citim cu placere,

Licurici, parcă te văd fetiță, sclipind de bună dispozitie și sărind șotronul, foarte senină! Da, și eu! o iau destul de des de la capăt!
M-a bucurat prezența ta, te mai aștept cu drag,
Marinela

D.A, știi de ce ne place mai mult să vedem viața ca pe un șotron? Că numai dacă aruncăm bine cu piatra cîștigăm jocul!
Mulșumesc de vizită, te mai aștept,

Diana, tu dai o soluție super! înțeleg că ȚelasticulȚ e mai rentabil pentru subiect decât șotronul!! Am să încerc și jocul ăsta al vieții,... mulțumesc pentru sfat este chiar f f interesant!...Te aștept cu drag,
Marinela

Carmen, nu cred ca se va supara Pan, că ai transcris acest poem superb! Are dreptate, ne vede rătăcite, poate de aceea ne place să jucăm șotronul în copilărie! nu cred că este vreun adult care în copilărie să nu fi jucat șotronul!Poezia lui Paul Bogdan chiar nu are nici un cusur, e superbă, îl felicit! și ție îți multumesc că ne-ai prezentat-o! Mă bucur că ne citim cu plăcere, te mai aștept,
cu drag,
Marinela

Regret ca trebuie sa ma pun de-a curmezisul antecomentatorilor mei, dar nu vad nimic deosebit in poezia de mai sus: aceeasi tema uzata a trecerii timpului, imagini artistice-in afara de metafora vietii ca un joc de sotron, efectiv in poezie nu ai nimic artistic-acelasi sfat se desprinde palid din context:\'carpe diem\', ca poate maine viata va face singura regulile jocului. Si concluzia poeziei, incadrata in context: desi viata isi are cursul sau, tu visezi sa o iei mereu de la capat. Toti cei trecuti de 40 de ani si de complexul invincibilitatii, ne dorim sa facem lucrurile altfel, altfel, altfel, ori de cate ori ar trebui. Nimic spectaculos in poezia de fata. Mai citim, sa vedem, poate revii la inspiratia cu care ai scris o parte din seria \'Clarviziuni astrale\'. Numai bine.

Cătălina, mă bucură că te exprimi sincer, că îți spui părerea. Mă bucur că ai citit Clarviziuni astrale, care s+a bucurat de apariție în volum (lansarea a fost la Slatina, 7 iunie a.c)Cătălina, transcriu pasajul la care te referi, noi o luăm de la capăt, adică fiecare zi este ca și prima cu multe multe speranțe, dar nu ne repetăm, nu ne lasă ea, viața:
\"viața își va juca \"pătratele\"
numai după legea ei,
își cunoaște foarte bine lecția
fără s-o repete vreodată!

numai tu visezi
să o iei mereu de la capăt!
Am să reflectez asupra observației tale, este ceva foarte întemeiat, arta înseamnă muncă, iar mie nu+mi e frică de munca aceasta pentru că îmi place.
Te mai aștept, cu bucurie,
cu drag,
Marinela