Despre autor
AMAdrian Munteanu
@adrian-munteanu
0 urmăritori
Nume: MUNTEANU
Prenume: ADRIAN
Semnătură de autor: Adrian Munteanu
Data nașterii: 21august 1948
Locul nașterii: Brasov
Studii: - Școala generală nr. 3, Brașov ;
- Liceul “Unirea ” Brașov ( 1962 – 1966);
Facultatea de limba si literatura româna Constanța ( 1968 – 1972) – profesor Cornel Regman, asistent Marin Mincu).
redactor la Societatea Română de Radiodifuziune.
Volume publicate:
- "TÃCEREA CLIPEI" (SONETE 1), apărut la editura Arania, Brașov, 2005 ;
- "CASA FÃRÃ ZIDURI" (SONETE 2), Arania, 2006 ;
- “PAINGUL ORB”( SONETE 3), Arania, 2007;
- "FERESTRE ÎN CETATE" ( SONETE 4), Arania, 2008;
- "FEMEIE !..."( Sonete 5), editura Minerva,București, 2009;
- "ORELE TÃCERII", editura Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2010;
- "7", editura Arania, Brașov, 2011,;
- Parole sussurate dall`istante/Sonetele Clipei” (bilingv română-italiană, traducere Eugen D. Popin) , editura Arania, Brașov, 2012;
- ODIHNA ZBORULUI (soneforisme), Arania, 2014;
- FLUTURELE DIN FÂNTÂNÃ (antologie), eLITERATURA, București, 2015
Volumul “7” a fost distins cu premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Brasov, in 2011, iar in 2012 a primit Premiul European de Poezie NUX la Targul International de Carte de la Milano.
Deține premii naționale de interpretare teatrală, de scenariu dramatic si de regie de teatru, cum este premiul de interpretare masculina la festivalul National al Artei Studentesti, 1969 si premiul III de regie la acelasi festival, 1972.
În 2003 a realizat scenariul intitulat „ Povești fără sfârșit „ ( regia, scenografia, ilustrația muzicală și interpretarea actoricească ) cu care a întreprins un turneu de două luni în Canada.
Este organizator de evenimente culturale, actor și membru fondator al grupului Caii Verzi de pe Pereți, cu care desfășoară o activitate culturală intensă, cu programări ale unor autori importanți din spațiul literaturii românești.
Din 2008 este membru al Uniunii Scriitorilor.
Vezi profilul
Pai.. numai fugind pe geamul tau a putut ajunge si la geamirile unde era asteptat!
In ultimele doua versuri ale primei strofe ai ticluit atat de veridic tabloul unde ochii semafoarelor isi picura trist lacrimile de lumina pe asfaltul sleit de canicula in linistea asteptarilor dintre popasurile trenurilor. Imaginea mi se pare foarte sugestiva si chiar sensibila.
Apoi urmatoarea, iarasi reusita, : \"Mi s-a lipit de tălpi încinse vara\" vine parca sa intregeasca efectul imaginii anterioare din ultimele doua versuri antecedente.
Si uite cat de bine ti-a \"fugit sonetul\" \"pe geam\" [care, fie vorba intre noi, nu este deloc \"sterp\"] impreuna cu-un \"stol de cuvinte rătăcit pe ram.\" si a reusit sa ma delecteze copios. Multumesc! Tare frumos!