Poezie
Când mă privesc în tine, ce mirare
Sonet 303
1 min lectură·
Mediu
Când mă privesc în tine, ce mirare.
Bizare gesturi curg necunoscute
Zidesc palate-n pulberi prefăcute
Zvârlind pe trepte semne de-ntrebare.
Mă țin dorințe-n glod, fără virtute
Și patima se zbate în uitare.
O îndoială urlă și dispare
Sub cer opac, pe tăinuite plute.
Privirea-mi este gata să aprindă
Scânteia urii-n bulgăre de seu,
Săgeata spaimei șerpuind spre grindă
Și cercul milei, adumbrit mereu.
Mă văd în tine ca într-o oglindă
Cu haina mea tocită. Sunt chiar eu.
7 august 2004
023.240
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 80
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Când mă privesc în tine, ce mirare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/131584/cand-ma-privesc-in-tine-ce-mirareComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AMAceeași generoasă Codrină. Ia uite, ce nume ca o floare necunoscută.
0
Aceleasi profunde versuri.