Poezie
Ne răzvrătim prădând din rodul gliei
Sonet 309
1 min lectură·
Mediu
Ne răzvrătim prădând din rodul gliei,
Secătuim izvoare-n prund rămase.
Zvârlim săgeți de-nvolburări atrase
Spre ciuta-nvinsă-n marginea veciei.
Cârpim un timp țesut din aspre plase
Când arcul dur nu va sluji soliei
Și iarba fi-va zidul coliviei
Cu flori ce cresc pe un altar de oase.
Ne vom trezi în labirintul zării
Pășind incert pe un traseu injust,
Agonizând în horbota uitării
Și agitând licorile de must.
Cât va striga talazul vast al mării
Ne vom privi cu milă și dezgust
27 septembrie 200
023.211
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 84
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Ne răzvrătim prădând din rodul gliei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/134019/ne-razvratim-pradand-din-rodul-glieiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AMMarinela + doar pentru tine fie un vis bun implinit pana la sfarsit.
0
Ne răzvrătim în clipa disperării,
în lumea asta cea mers și ce n-a mers?
un zid de oase e vamă înserării
în doi, tango în pas de mers?
Licoarea morții s-a prelins pe praguri
s-aleagă ce-i frumos la noi:
căldarea cu cireșe sau cu muguri
de brad, ce-i leac pentru nevoi.
A plâns cu hohote, în valuri,
peste ce-a strâns omul mărunt,
și a croit din nou,urâte maluri,
peste minunile ce le-am avut.
Totul este așa de mut în noapte,
că aud cum plânge un nor călător,
din valuri se înalță fine șoapte:
murmur? durere? un vis trecător?