Adrian Munteanu
Verificat@adrian-munteanu
„Trăiesc pentru-a trăi. E prea puțin !”
Nume: MUNTEANU Prenume: ADRIAN Semnătură de autor: Adrian Munteanu Data nașterii: 21august 1948 Locul nașterii: Brasov Studii: - Școala generală nr. 3, Brașov ; - Liceul “Unirea ” Brașov ( 1962 – 1966); Facultatea de limba si literatura româna Constanța ( 1968 – 1972) – profesor Cornel Regman, asistent Marin…
Pe textul:
„Pictându-mă" de Lory Cristea
Să ne trăiești și să ai cu bucurii câte poate cuprinde vorba și gândul.
Pe textul:
„Robert Mîndroiu făcând slalom în realitate fără culori utopice" de Maria Prochipiuc
Doamnă Angela, acum e prea târziu pentru a încerca să vă spun cât de mult apreciez poezia dumneavoastră. Acum când nu mai am loc unde să vin cu argumente, în măsura puterilor mele.
Apelez la acest spațiu al comentariilor, care a rămas încă deschis, pentru a vă ruga, dacă nu e prea mult, să-mi lăsați la blitzro@hotmail.com adresa la care aș putea să vă trimit volumul meu de sonete recent apărut.
Cu respect
Pe textul:
„eu si tu" de angela furtuna
Dorina - știi mai multe. Semn că a ajuns și pe la tine cartea mea. Mă bucur că nu e în zadar.
Pe textul:
„Sălbatică nălucă-i amintirea" de Adrian Munteanu
Adrian - remarca e corectă. Structura sonetului mă obligă la o concentrare \" pe ultima sută de metri\". Poate în asta stă dificultatea principală. Când iese, e bine.
Elia - imaginile care nu se calchiază pe structura noastră sunt firești când avem de a face cu o diversitate de stări și capacități de a prinde clipa. Uneri și eu introduc elemente în care nu cred sută la sută, dar le intuiesc necesitatea de a contura spații diverse. Mulțumesc pentru aprecieri.
Gabriela - De atâta clasicism mă ia lumea drept \"prăfuit\". Îmi asum obstinația cu care merg pe acest traseu și cred că argumentele tale vin să-mi demonstreze că nu e vorba de o fundătură.
Cu drag pentru toți
Pe textul:
„Pe care drum, iubito, va pătrunde" de Adrian Munteanu
Dana - Vezi, nici nu știu cum e mai bine. Această experiență am simțit-o necesară, după 300 și ceva de sonete \"potolite\". Îți mărturisesc că nu mi-e ușor, îmi ia timp mai mult și se depărtează ceva de o anume incantație interioară ce-mi este specifică. Cred că e necesară și schimbarea, dar acum încep alte întrebări : ce fac, în ce proporție merg pe astfel de drumuri în economia activităților mele, care e drumul mai bine și complet receptat ? Oho, câte întrebări mai sunt. La urma urmei asta e de bine.
Cu drag
Pe textul:
„Abrupt atac, arípă amuțită" de Adrian Munteanu
Cu drag
Pe textul:
„Adina Ungur de la mânuirea păpușilor la mânuirea cuvântului" de Maria Prochipiuc
Dumitru - cum le nimerești tu, pe un singur catren !
Adina - n-aș vrea să dau eu o interpretare, pentru că deliberat am lăsat loc fiecăruia, după propria-i stare și percepție. Pot spune doar că alunecarea îmi este deseori o trăire apropiată.
Alin - aferim ! Aproape.
Pe textul:
„Abrupt atac, arípă amuțită" de Adrian Munteanu
Cert este că acest prim experiment va fi urmat și de altele, pe câteva direcții la care m-am gândit deja. Ele îmi dau puterea de a reveni apoi la uneltele inițiale. Poate cu mai multă putere și inovație lexicală și ideatică.
Pe textul:
„Abrupt atac, arípă amuțită" de Adrian Munteanu
Din cand în când îmi voi face, însă, timp să mai rezerv și astfel de surprize. Ca să nu se plictisească cititorii și să nu creadă cineva că nu pot scrie și altfel. Aș vrea să spun că e, de regulă, mai ușor și pentru mine să bat câmpii și să nu spun nimic.
Cu drag
Pe textul:
„Abrupt atac, arípă amuțită" de Adrian Munteanu
Anana - cu siguranță că, pentru mine, acesta este rostul și nevoia de a scrie sonet. Mai am mult până la rețeta fericiri pe care, dacă mai vreau să scriu și să trăiesc, sper să n-o ating niciodată. Nici n-ar fi posibil.
Ion - iată cum descoperim noi rostul de a ne concentra pe mai departe pe uneltele scrisului.
Dana - înseamnă că ai revenit la matcă. Umbra este,pentru mine, chiar fără să conceptualizez cu tot dinadinsul, un dat esențial, al trăirii într-un spațiu interior alcătuit din elemente ce își pierd conturul într-o magmă a trăirilor incerte, dar aflate într-un potențial miracol al devenirii.
Pe curând
Pe textul:
„Pofta de-a fi un Om și-un Zeu în spații" de Adrian Munteanu
Te trec în dreptul celor ce-mi sunt apropiați și nutresc speranța că vom mai avea multe bucurii de întregistrat împreună.
Cât despre volum, nu e greu de rezolvat problema : dă-mi adresa la blitzro@hotmail.com.
Cu drag
Virgil - Am făcut diferența, dar rămâne așa cum e notat și cum a existat în intzenție încăde la început.
Să fii sănătos și să ai bucurii de suflet.
Pe textul:
„Am iscodit ținutul cu silință" de Adrian Munteanu
Adrian - periplu complet printre sensurile pe care le-am dorit reliefate și mă bucur că textul permite sesizarea lor.
Pe textul:
„Am iscodit ținutul cu silință" de Adrian Munteanu
Pe textul:
„Un pas spre ușă. Dincolo așteaptă" de Adrian Munteanu
Pe textul:
„Admir pe cel ce-n veci se irosește" de Adrian Munteanu
Anda - podul acesta există în mine și îi exprim starea chiar dacă nu vreau întotdeauna să o fac. E un dat legat de strucura mea interioară. Să-ți spun și partea neplăcută a acestei stări : a fi un pod înseamnă a fi deschis spre celălalt, spre lume. Asta aduce după sine numeroase izbituri de parapeții altor stări ce nu au nici pe departe această finalitate. Din păcate ei sunt cei mai mulți.
Adrian - drumul tău fără întoarcere, dacă a fost parcurs pas cu pas, chiar dacă finalitatea nu e cea dorită, înseamnă consecvență și, mai devreme sau mai târziu, vei fi răsplătit pentru asta.
Să ne mai auzim sănătoși.
Pe textul:
„Pas după pas îmi voi urma cărarea" de Adrian Munteanu
Pe textul:
„Lăstar răzbind prin ploaia nerodirii" de Adrian Munteanu
Pe textul:
„Iubește, bea și taci. Nimic nu-i restul" de Adrian Munteanu
La mulți ani, draga noastră Mae !
Pe textul:
„Stănescu Elena-Cătălina - în șiragul castelelor ascultă uneori mandolina fluturilor" de Maria Prochipiuc
Pe textul:
„În alb" de Lory Cristea
