Poezie
Admir pe cel ce-n veci se irosește
Sonet 315
1 min lectură·
Mediu
Admir pe cel ce-n veci se irosește.
El dă mereu și nu vrea să rețină.
Pe-acel ce-alungă zbaterea străină
Și-n cercul tihnei nu se mai oprește.
Îmi place omul gata să ațină
Căi de furtuni când mărul blând rodește.
Din colcăiala urii prinsă-n clește
Se va căzni să semene lumină.
Veghez pe-acel tinzând spre înălțime
Uitând de sine când puteri sporesc,
Pe cel ce vrea, cu vajnică asprime,
Să-nfrângă puntea carului ceresc.
Îmi plac aceste întrupări sublime.
În mine doar nu am ce să iubesc.
26 septembrie 2004
033.789
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Admir pe cel ce-n veci se irosește.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/135573/admir-pe-cel-ce-n-veci-se-irosesteComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ALTristete spusa-n cuvinte pana la ideea finala ca nu ai ce iubi in propria persoana. Eu vad aici poezia mai mult ca pe o dedublare a propriei persoane, care dezamagita parca se uita in oglinda si il admira pe cel care se ,, iroseste\". Asa era sintamantul atunci probabil.
0
AMUnul dintre cele mai importante lucruri pentru mine este de a ajunge la umilinta deplina. Abia atunci, eliberat de orice fariseism și iubire de tine, poți spera să însemni ceva în această lume.
0
Eu, risipitoarea...
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/135360/index.html