Adrian Munteanu

Adriana - nu-mi imaginam că s-ar putea să nu suferim împreună.
Dana - puțini cititori avizați, constanți și cu suflet ca tine. Sigur ca va ajunge cartea. Îmi doresc să știu că se află pe mîini bune. Vino la Brașov. E în perioada Cerbului de Aur, dar, în mod premeditat am programat lansarea așa, ca să demonstrăm că Brașovul e bun și de altceva decât pentru a găzdui voci de vedete pentru un singur anotimp.
Dana Ștefan - ce s-ar face cărțile mele fără tine ? Nu știu câți mai ajung să răsfoiască interiorul. Privesc coperțile și îi cuprinde un sentiment de plinătate și certitudine. După câte datorii am la tine, ai putea să-ți construiești un palat. Dar cu așa musafiri păguboși ca mine, care știu să mulțumească doar de la distanță și din vârful limbii, trebuie să le faci singură pe toate. Nu e, însă, o vorbă spusă în vânt că răsplata cea mare se adună în alte lumi, oricum mai fericite decât aceasta. Gândul, meu bun și mulțumirile prea plecate să te însoțească în tot ce faci.
Florin - gândisem noi ceva și poate începem să materializăm. Un prim semn ar fi să ne așezăm față în față.
Paul - salut Iașul și oamenii lui tineri și de mare ispravă. Mulțam, cum zice ardeleanul.

Mulțumesc pentru gândul bun. Totul va fi bine, dar nu va faceți iluzii...nu vede nici un editor...sau nu consideră că merită omul și evenimentul.

Multumirile autorului pentru adastare, reflexivitate si incurajare. Volumul va apare in curand si sper sa fie prima carte care ma va gasi si in postura de proprietar al editurii ARANIA, editura la care mi-am scos cartile pana acum. E bine ca existati, ca nu sunt toate pierdute in spatiul respectului pentru limba romana si pentru o magma poetica din care nu trebuie sa lipseasca trairea, emotia si armonia intregului. Altfel mai bine ne apucam de \"faurit\" suruburi.
Cu pretuire pentru voi, urari de bine, succese si sperante. Ne vom mai auzi din cand in cand, pentru ca drumul va fi atat de lung cat il va orandui Dumnezeu.

Un semn bun, o intalnire semnificativa in momentul in care ma pregatesc sa inchid ciclul, acesta fiind ultimul text postat. De acum voi face o pauza, canalizandu-mi atentia pe momentul pregatirii cartii si pe efortul de realizare a viitoarei aparitii in volum, de anul viitor.
Ne mai auzim

De ce e tacere in pagina mea ? Simplu: nu e vremea acestui tip de scriitura. Relatiile s-au inasprit, trairile au devenit un nonsens, emotia e desueta. Pana si notiunea de talent nu-si mai afla locul.
Atunci cand am postat un ciclu de sonete urbane, cu titluri ca \"In burta ma-tii se coceau puroaie\", \"Un cur cat doua roate de trasura\", \"Pe unde-i oare matul dintre pulpe\" etc., prin pagina mea era inghesuiala mare si se dadeau lupte crancene. Acum sunt intr-un alt segment al scriiturii mele, in care mi-e bine tocmai pentru ca e liniste. Parca m-am ridicat deasupra si pot contempla zbaterile anoste si sterile din jur. Va mai dura acest lucru o vreme, pana iese cel de-al patrulea volum de sonete si la anul cand volumul al cincilea va fi o integrala a Psalmilor. Pe urma mai vedem. E bine, mergem inainte. N-am nevoie de mai mult. De altfel mai postez un text maine si apoi voi face o pauza. Mai am si alte lucruri de facut in viata si nu dintre cele mai putin importante.
Sa fiti sanatos si ne vom mai auzi si citi.

Da, o insailare de la sfarsit de secol XIX, acolo unde autorul ei, probabil, s-a oprit cu lectura, cu deficiente de constructie si exteriorizari de afecte gaunoase. Un text anacronic, tezist si fals mobilizator, care nu numai ca opreste timpul in loc, dar se chinuie sa-l dea inapoi. In acest caz, ori textele inaintate spre jurizare au fost de toata jena, ori juriul are ceva cunostinte literare, la randul sau, dubioase.

Tot mai activ, mai aplecat asupra foii de hartie, cu ganduri si trairi relevante, in spatii de manifestare livresca diverse, bantuind tacut si modest, pilduitor de modest, prin orase diferite, uneori fara sa dai un semn, alteori abia impartasit, ca acum, ne faci sa te admiram pentru ce reusesti.
Ar trebui sa ma crezi ca m-as urca in tren pentru asta, dar iata, poate nu intamplator si lipsit de semnificatie, am si eu evenimentele mele care se consuma in acelasi timp. Sambata este nunta fiicei mele. Singurul moment pe care nu-l pot lasa pe planul doi si ar fi culmea sa se desfasoare fara mine.
Lasa ca vor mai fi momente. Poate unele in care sa recuperam cate ceva. Iti tin pumnii si nu ma indoiesc ca va fi asa cum trebuie sa fie.

Fain. CA SÃ FOLOSIM LIMBAJUL...Eu dacă nu mă regăsesc aici, descopăr însă un apreciabil inventar de semne cu care se bombardează cei din jur și, astfel, indirect sau nu, ne bombardează și pe noi. Unora le cade bine, că vine de acasă, altora li se strepezește cerul gurii. Cert este că ai capacitatea de a sesiza ludicul și gravitatea, în același timp, ca un creator versat. Ai preluat ce trebuia, esența și suculența, iar ceea ce pui în pagină suntem noi, românii cei adevărați și mulți, este matricea noastră și nivelul nostru. Ne place sau nu ne place.
Observ, de asemenea, remarcabila ta disponibilitate de a transla pe registre diferite, până la imposibilitatea de a percepe că texte atât de diferite pot fi rodul străduințelor aceluiași creator. Caracteristica ta esențială este diversitatea, fără a exclude unitatea de atitudine, luciditata discursului, decantările necesare.
Da, parcă mai venim de acasă.Îmi place cum suntem. Vai de mama noastră !

Dana - A fi cititor constant e probă de seriozitate și declarație de atașament liric necesar. Aproape că îmi spun că și asta ține de har.
În rest, cred că fac și eu la fel ca ceilalți : încerec să mă exprim cu ceea ce am, cu ce am adunat în mine, cu experiența de acum, cu specificitatea structurii mele interioare. Uneori mă bucur că îmi găsesc cusururi, pentru că e acesta un semn că nu am ajuns la capătul drumului, mai accept prefacerile și căutările.
Acum e la rând acest proiect. Se va încheia totul în septembrie, odată cu apariția volumului, după care un an întreg nu va mai auzi nimeni de mine, decât cu poezie creștină, pentru că intru în pregătirea volumului de anul viitor, care va fi o integrală a Psalmilor, o premieră românească în materie de sonet. Asta mă bucură cel mai tare : că am puterea de a merge înainte, că nu abdic, în ciuda singurătății din jurul acestor pagini. Dar eu mi-am ales drumul, asta e ceea știu să fac, și nu mă plâng de nimic. Dumnezeu mă mai rabdă și eu mai am câte ceva de spus.
Cu drag


Mihai - Iată că ești o voce care știe să pună o mână prietenească pe un umăr obosit.
Să nu ne lăsăm !

Îți mulțumesc pentru popas.
Vezi bine în ce muțenie îmi desfășor gesturile lirice. Poate de mult aș fi avut nevoie de o confruntare. N-am avut cu cine. Parcă toți s-au ferit să zică ceva și când au zis-o a fost ceva cu totul exterior situației reale.
Cum vor privi ceilalți fărâmele mele de amintiri particulare m-am întrebat încă înainte de a purcede la drum cu acest ciclu. Ceea ce îmi venea mai des să cred este că n-ar putea interesa pe nimeni amănunte străine de ei, geograficește și emoțional.
Totuși am purces la drum. Acum cred că ai dreptate și înțeleg ce vrei să sugerezi. N-am găsit însă alt drum, trebuie să recunosc cinstit. Acesta a fost aproape de mine, acestea au fost trăirile mele. Acestea sunt puterile mele Singurul lucru intuit este că nu are rost și interes pentru nimeni să descriu locuri. Acolo, în fiecare loc despre care mă ocup, am înțeles că trebuie să fie trăirile mele, urma popasurilor mele, rezonanța lor în conștiință, prin repetare și revenire, prin timp scurs în apropierea lor, prin sugerarea impactului lor asupra unei biete alcătuiri de carne. Atât am putut să fac, Vasile. Atâta putere am avut. Sunt, pe parcurs, multe date particulare, este câte ceva din devenirea mea, din experiențele mele, din toiagurile pe care m-am sprijinit și, câte odată, m-am înălțat.Regionalisme n-am avut cum să introduc, pentru că mă aflu în patria limbii române literare.Șcheienii mai au ceva arhaisme, dar eu sunt un om născut pe aceste meleaguri, dar cu părinți proveniți din alte colțuri de țară. Mie nu-mi sunt particulare, nu m-au învățat să le simt. Și dacă aș avea conștiința că trebuie schimbat ceva, sau chiar modificat ca tonalitate, orientare și direcție, e prea târziu. Ar însemna să o iau de la început. Și nu mai am putere. Rămâne să mă consolez cu ideea că e în totul o urmă a traseului meu, lăsată prin timp.
Mulțumesc încă odată pentru semnul prietenesc.

Mereu original în idee și punere în pagină. Nu mă plictisesc și surâd adeseori ca de la o nouă găselniță a spiritului pe care mă tot întreb de unde o scoți.

Da, un model. Proba complexului de trăiri, emoții și intelectualism de calitate în absența căruia rostirea e fadă și neinteresantă. Așa se creează personalitățile, iar datele interioare, dacă sunt, fac să se simtă vibrația în aer.
Aud că la o conferință la Cluj au fost 1600 de persoane. Vineri are lansarea cărții la mine, la Brașov, și mă gândesc de pe acum , cu groază, că spațiul va fi neîncăpăttor.
Un material scris și el cu emoție, ținută, expresivitate și concizie.

M-aș bucura de altă formulă de adresare, mai puțin protocolară

Da, intrarea după \"o mie de ani\", poate să-ți lase impresia de imobilism. Ai scăpat, cred, sumarul volumului 3 de sonete. Titluri de acolo, precum \" În burta mă-tii se coceau puroaie\" sau \"Un cur cât două roate de trăsură\", nu-ți mai lăsau putința de a vorbi despre delicatețe. Ea rămâne însă insinuată în țesătură, fiind vorba de o structură personală, despre modul în care sunt zidit și din care nu poate lipsi armonia, fie ea și numai formală. Altfel unde ar mai fi poezia ?
Despre reîntoarcerea de acum la delicatețe, ea este dată de tematica viitorului volum și, poate, de nevoia de echilibru interior, de luptă necesară și alternativă găsită la obstinata și fada gargară de cuvinte din jur, în care mulți se avântă, dar puțini își găsesc timbrul propriu.
Câte sonete am scris ? Mai puțin important. Pe acest site sunt numerotate. Mai adaugă vreo 200.

Un text...\"educativ\", din care am învățat că mama nu e o cățea.
Cam puțin pentru pagina întâi, cam mult pentru...poezie.

Cu aceeași plăcere de partea reîntâlnirii. Dacă mă opresc câteva clipe, doar atâtea câte sunt nevoie pentru consumarea unui sonet, descopăr că imaginile din realitate pe care viața mi le scoate zilnic în cale se descompun în pulsații esențializate care mi-au imprimat, fără să vreau, un ritm al lor, între sobru și dramatic. Acesta mă recompune, mă veghează sau mă biciuie după voință. Numai prin câteva opriri de secunde în dreptul sintagmelor ritmate așternute pe hârtie mai reușesc să domin vecinătatea atotmodelatoare. Poate nici atunci, dar încă mai sper.
Sărbătorile cu pace în suflet !

Se întâmplă ca aici să-mi rămână pe retină îndelungul licăr din interiorul unor ziduri care numai în aparență sunt cenușii.
Aceleași urări de adevărată și trudnică lumină sfântă.

Adun și adaug impresii decantate și subliniate prin curgerea deceniilor. Mă bucur când mai găsește câte cineva un cuvânt de bine pentru ele. Cu atât mai prețios cu cât e mai rar.
Aceleași urări pentru o sărbătoare cu lumină și speranță.

PS: Sper ca în curând să ajung în județul Oradea, invitat la școlile din comuna Pomezeu.

Străbat zilnic trasee prin dreptul unora dintre obiectivele pe care n-am putut să le trec sub uitare în ciclul acesta ce este dedicat orașului natal. Trăirile agățate pe gardul anotimpurilor și deceniilor lasă aici urmele atâtor imagini și filtrări interioare. N-au putut fi păstrate toate, în doar câteva versuri, decât ca o fulgurare, ca o cenușă cosmică spălată de timp, dar care a apucat să-și verse puterea în sânge.
Sărbătorile cu bine, cu lumină și cu speranță!

Între Sibiul lui Stanca și Brașovul meu, nu e mare distanță. Poate că se prelungește ceva din spiritul Ardealului.
Mulțumesc pentru apreciere.
Îți întorc urările, dorindu-ți să ai sărbători luminate!