Biserica Neagră 2

superb poemul dumneavoastră,domnule adrian munteanu! are împlinirea, forma și muzicalitatea poezie lui radu stanca, cu mențiunea că acesta din urmă a scris mai puțin sonete! oricum, un text citit cu plăcere!
sărbători fericite!
cu stimă și apreciere, petru sebastian!

Între Sibiul lui Stanca și Brașovul meu, nu e mare distanță. Poate că se prelungește ceva din spiritul Ardealului.
Mulțumesc pentru apreciere.
Îți întorc urările, dorindu-ți să ai sărbători luminate!

Si-mi amintesc acum, nostalgic, de \' Accidentul\' lui Mihail Sebastian, in care o iubire se leaga si alta se dezleaga lasind in urma pe zapada imprimate cuvinte magice, inchise definitiv intr-un munte, la poalele caruia, de Craciun, Biserica Neagra isi etaleaza gotic, concertele de orga...
Cat se poate de expresiva si incarcari de sens, poezia ta, Adrian...
Deosebite aprecieri,

Linea

Străbat zilnic trasee prin dreptul unora dintre obiectivele pe care n-am putut să le trec sub uitare în ciclul acesta ce este dedicat orașului natal. Trăirile agățate pe gardul anotimpurilor și deceniilor lasă aici urmele atâtor imagini și filtrări interioare. N-au putut fi păstrate toate, în doar câteva versuri, decât ca o fulgurare, ca o cenușă cosmică spălată de timp, dar care a apucat să-și verse puterea în sânge.
Sărbătorile cu bine, cu lumină și cu speranță!

apreciez strofa secunda, pentru prefacerea cu truda in icoane. frumos sonet pentru Biserica Neagra din Brasov. regasesc cu placere orga redata poetic
Sarbatori luminoase si fericite.

Se întâmplă ca aici să-mi rămână pe retină îndelungul licăr din interiorul unor ziduri care numai în aparență sunt cenușii.
Aceleași urări de adevărată și trudnică lumină sfântă.

Cu aceeași plăcere de partea reîntâlnirii. Dacă mă opresc câteva clipe, doar atâtea câte sunt nevoie pentru consumarea unui sonet, descopăr că imaginile din realitate pe care viața mi le scoate zilnic în cale se descompun în pulsații esențializate care mi-au imprimat, fără să vreau, un ritm al lor, între sobru și dramatic. Acesta mă recompune, mă veghează sau mă biciuie după voință. Numai prin câteva opriri de secunde în dreptul sintagmelor ritmate așternute pe hârtie mai reușesc să domin vecinătatea atotmodelatoare. Poate nici atunci, dar încă mai sper.
Sărbătorile cu pace în suflet !