Poezie
Strada Constantin Lacea
Ciclul \"Sonetele Brașovului \". Sonet 648
1 min lectură·
Mediu
Cu nume scos din mucede izvoade
Se îndârjea să biruie tăcerea.
Își împistreau păianjenii puterea
Cu fir țesut în străvezii năvoade.
În ceara tainei se preface mierea
Și casele au devenit iscoade,
Lăsând ca huma udă să se-nnoade
Peste grădini, menindu-le-nvierea.
Trec rar drumeți. Prin curți tresare-un câine
Și veacurile ciocănesc la geam.
Pe plite vechi miroase crud a pâine.
E tot ce-n fibre tulburat mai am.
Lângă o poartă, un nesigur mâine
Aprinse-un rug pe care trist ardeam.
11 decembrie 2007
024.111
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 82
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Strada Constantin Lacea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/1784908/strada-constantin-laceaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AMÎți mulțumesc pentru popas.
Vezi bine în ce muțenie îmi desfășor gesturile lirice. Poate de mult aș fi avut nevoie de o confruntare. N-am avut cu cine. Parcă toți s-au ferit să zică ceva și când au zis-o a fost ceva cu totul exterior situației reale.
Cum vor privi ceilalți fărâmele mele de amintiri particulare m-am întrebat încă înainte de a purcede la drum cu acest ciclu. Ceea ce îmi venea mai des să cred este că n-ar putea interesa pe nimeni amănunte străine de ei, geograficește și emoțional.
Totuși am purces la drum. Acum cred că ai dreptate și înțeleg ce vrei să sugerezi. N-am găsit însă alt drum, trebuie să recunosc cinstit. Acesta a fost aproape de mine, acestea au fost trăirile mele. Acestea sunt puterile mele Singurul lucru intuit este că nu are rost și interes pentru nimeni să descriu locuri. Acolo, în fiecare loc despre care mă ocup, am înțeles că trebuie să fie trăirile mele, urma popasurilor mele, rezonanța lor în conștiință, prin repetare și revenire, prin timp scurs în apropierea lor, prin sugerarea impactului lor asupra unei biete alcătuiri de carne. Atât am putut să fac, Vasile. Atâta putere am avut. Sunt, pe parcurs, multe date particulare, este câte ceva din devenirea mea, din experiențele mele, din toiagurile pe care m-am sprijinit și, câte odată, m-am înălțat.Regionalisme n-am avut cum să introduc, pentru că mă aflu în patria limbii române literare.Șcheienii mai au ceva arhaisme, dar eu sunt un om născut pe aceste meleaguri, dar cu părinți proveniți din alte colțuri de țară. Mie nu-mi sunt particulare, nu m-au învățat să le simt. Și dacă aș avea conștiința că trebuie schimbat ceva, sau chiar modificat ca tonalitate, orientare și direcție, e prea târziu. Ar însemna să o iau de la început. Și nu mai am putere. Rămâne să mă consolez cu ideea că e în totul o urmă a traseului meu, lăsată prin timp.
Mulțumesc încă odată pentru semnul prietenesc.
Vezi bine în ce muțenie îmi desfășor gesturile lirice. Poate de mult aș fi avut nevoie de o confruntare. N-am avut cu cine. Parcă toți s-au ferit să zică ceva și când au zis-o a fost ceva cu totul exterior situației reale.
Cum vor privi ceilalți fărâmele mele de amintiri particulare m-am întrebat încă înainte de a purcede la drum cu acest ciclu. Ceea ce îmi venea mai des să cred este că n-ar putea interesa pe nimeni amănunte străine de ei, geograficește și emoțional.
Totuși am purces la drum. Acum cred că ai dreptate și înțeleg ce vrei să sugerezi. N-am găsit însă alt drum, trebuie să recunosc cinstit. Acesta a fost aproape de mine, acestea au fost trăirile mele. Acestea sunt puterile mele Singurul lucru intuit este că nu are rost și interes pentru nimeni să descriu locuri. Acolo, în fiecare loc despre care mă ocup, am înțeles că trebuie să fie trăirile mele, urma popasurilor mele, rezonanța lor în conștiință, prin repetare și revenire, prin timp scurs în apropierea lor, prin sugerarea impactului lor asupra unei biete alcătuiri de carne. Atât am putut să fac, Vasile. Atâta putere am avut. Sunt, pe parcurs, multe date particulare, este câte ceva din devenirea mea, din experiențele mele, din toiagurile pe care m-am sprijinit și, câte odată, m-am înălțat.Regionalisme n-am avut cum să introduc, pentru că mă aflu în patria limbii române literare.Șcheienii mai au ceva arhaisme, dar eu sunt un om născut pe aceste meleaguri, dar cu părinți proveniți din alte colțuri de țară. Mie nu-mi sunt particulare, nu m-au învățat să le simt. Și dacă aș avea conștiința că trebuie schimbat ceva, sau chiar modificat ca tonalitate, orientare și direcție, e prea târziu. Ar însemna să o iau de la început. Și nu mai am putere. Rămâne să mă consolez cu ideea că e în totul o urmă a traseului meu, lăsată prin timp.
Mulțumesc încă odată pentru semnul prietenesc.
0
am vrut, încă de când ai purces întru această monografie, să-ți spun că poate ar trebui mizat mai mult pe particular (arhitectural natural și uman, poate chiar introducerea de regionalisme) și mai puțin pe aceată contemplativitate acutorială; cred că o mai accentuată perpsectivă istorică, etimologică și, de ce nu, antropologică (mai exact de antropolgie culturală) ar conferi acestor, altfel, mici bijuterii o reală valoare de referințe literare brașovene.
cu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu