Poezie
Strada Bisericii Sfantul Nicolae (3)
Ciclul \"Sonetele Brasovului\". Sonet 655
1 min lectură·
Mediu
Întind cortină între pomi, pe sfoară.
Se joacă Gogol, cu actori de-o șchioapă.
Pe iarbă strânși ciorchini, ca să încapă,
Stau puști privind spre scenă într-o doară.
Simțeam atunci cum clipele se-adapă
Din seva caznei, dulce și amară.
Vibrări de slove nu aveau să moară
Și-n jur pământul n-a deschis o trapă.
Eram acel ce-și dibuise rostul
Și răspândisem printre crengi mister.
Nu pricepeam cât va să fie costul
Vâslirii-n val de crud corăbier,
Dar știu c-atunci aveam să frâng anostul
Și să presar uimirile-n eter.
28 decembrie 2007
075.314
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Strada Bisericii Sfantul Nicolae (3).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/1788715/strada-bisericii-sfantul-nicolae-3Comentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AMUn semn bun, o intalnire semnificativa in momentul in care ma pregatesc sa inchid ciclul, acesta fiind ultimul text postat. De acum voi face o pauza, canalizandu-mi atentia pe momentul pregatirii cartii si pe efortul de realizare a viitoarei aparitii in volum, de anul viitor.
Ne mai auzim
Ne mai auzim
0
FCDistincție acordată
da, te citesc mereu cu acea asteptare la surpriza rostirii, asteptare care nu a fost niciodata inselata. las rar semn, dar acum vreau neaparat sa punctez sfarsitul acestui nou ciclu. capacitatea de punere in scena a imegeriei poetice e remarcabila:
Întind cortină între pomi, pe sfoară.
Se joacă Gogol, cu actori de-o șchioapă.
Pe iarbă strânși ciorchini, ca să încapă,
Stau puști privind spre scenă într-o doară.
de aici o trecere spre registrul interioritatii
Simțeam atunci cum clipele se-adapă
Din seva caznei, dulce și amară.
Vibrări de slove nu aveau să moară
Și-n jur pământul n-a deschis o trapă.
Intre rost si cost poetul alege sa plateasca pe ultimul ca sa afle pe primul, in lupta cu furtunile si acostarea pe plaja uimirilor. Ciorchinii sunt copti,
asteptam volumul cel nou!
Întind cortină între pomi, pe sfoară.
Se joacă Gogol, cu actori de-o șchioapă.
Pe iarbă strânși ciorchini, ca să încapă,
Stau puști privind spre scenă într-o doară.
de aici o trecere spre registrul interioritatii
Simțeam atunci cum clipele se-adapă
Din seva caznei, dulce și amară.
Vibrări de slove nu aveau să moară
Și-n jur pământul n-a deschis o trapă.
Intre rost si cost poetul alege sa plateasca pe ultimul ca sa afle pe primul, in lupta cu furtunile si acostarea pe plaja uimirilor. Ciorchinii sunt copti,
asteptam volumul cel nou!
0
DIAm citi tot ciclul dar am lăsat rar semn pentru că mi se pare că urmele mele nu sunt potrivite, nu fac decât să strice vraja cântului ce-a reușit:
„să frângă anostul
Și să presare uimirile-n eter.”
și-atunci mai bine tac.
Doar sper că mă voi bucura de noul volum. Dacă va fi la Brașov, poate voi reuși.
Doru Emanuel
„să frângă anostul
Și să presare uimirile-n eter.”
și-atunci mai bine tac.
Doar sper că mă voi bucura de noul volum. Dacă va fi la Brașov, poate voi reuși.
Doru Emanuel
0
TDdomnule adrian,
în primul rând, felicitări anticipate
pentru viitorul volum. e un gest intelectual și de onoare care nu mulți pot să-l facă. argumentele dumneavoastră sunt tocmai aceste minunate sonete. chiar dacă acum se rumegă (dar și asta pe apucate) versul alb și cele kilometrice care nu prea se nuanțează de proză, sonetele dumneavoastră vor trăi mult pentru că sunt rădăcini (și nu surogate) din care iese frumusețea și înțelepciunea cuvântului românesc
sonetul de față este confirmarea spuselor mele
\"Întind cortină între pomi, pe sfoară.
Se joacă Gogol, cu actori de-o șchioapă.
Pe iarbă strânși ciorchini, ca să încapă,
Stau puști privind spre scenă într-o doară.\"
onorat c-am putut citi un poem adevărat
stimă și considerație,
teodor dume,
în primul rând, felicitări anticipate
pentru viitorul volum. e un gest intelectual și de onoare care nu mulți pot să-l facă. argumentele dumneavoastră sunt tocmai aceste minunate sonete. chiar dacă acum se rumegă (dar și asta pe apucate) versul alb și cele kilometrice care nu prea se nuanțează de proză, sonetele dumneavoastră vor trăi mult pentru că sunt rădăcini (și nu surogate) din care iese frumusețea și înțelepciunea cuvântului românesc
sonetul de față este confirmarea spuselor mele
\"Întind cortină între pomi, pe sfoară.
Se joacă Gogol, cu actori de-o șchioapă.
Pe iarbă strânși ciorchini, ca să încapă,
Stau puști privind spre scenă într-o doară.\"
onorat c-am putut citi un poem adevărat
stimă și considerație,
teodor dume,
0
AMMultumirile autorului pentru adastare, reflexivitate si incurajare. Volumul va apare in curand si sper sa fie prima carte care ma va gasi si in postura de proprietar al editurii ARANIA, editura la care mi-am scos cartile pana acum. E bine ca existati, ca nu sunt toate pierdute in spatiul respectului pentru limba romana si pentru o magma poetica din care nu trebuie sa lipseasca trairea, emotia si armonia intregului. Altfel mai bine ne apucam de \"faurit\" suruburi.
Cu pretuire pentru voi, urari de bine, succese si sperante. Ne vom mai auzi din cand in cand, pentru ca drumul va fi atat de lung cat il va orandui Dumnezeu.
Cu pretuire pentru voi, urari de bine, succese si sperante. Ne vom mai auzi din cand in cand, pentru ca drumul va fi atat de lung cat il va orandui Dumnezeu.
0
MBnu cred sa fie ceva mai minunat in asta viata, pentru un muritor, decat sa-si dibuie rostul lui sub soare si apoi sa vasleasca in lumina viziunii si chemarii care i-au fost date si pt care a fost facut. intradevar costul e mai mare decat am putea macar banui la inceput, asa cum o spui tu atat de frumos, in aceste versuri, dar merita fiecare \"banut\" investit in aceasta \"opera de arta\" a trairii cu sens pe acest pamant !
0
Vâslirii-n val de crud corăbier,
Dar știu c-atunci aveam să frâng anostul
Și să presar uimirile-n eter.