S o n e t 9 9

\"...păzește sămânța înverzită\"... ca să-ți citesc și sonetul 999. La mai mult și la mai mare!

Să dea Dumnezeu! Deocamdată o primă cifră rotundă se va consuma mâine și sper ca sonetul 100 să nu dezamăgească.
Așadar, pe curând.

...acum ce mai zic? ca pe zi ce trece sonetele tale sunt parca tot mai (cum sa le spun?) aproape de mine.

Să vedem care va fi distanța în cazul sonetului 100. Numai astăzi nu e mâine.

Eu intru în pagina dumneavoastrã cu senzatia cã pãsesc
într-o catedralã (\"cu aur mult si marmurã egalã\").
Imi dãruiti zilnic o emotie nouã - mã simt datoare sã nu tulbur tãcerea.

Anda

N-am mai lasat de multa vreme un semn in subsolul textelor tale dar tu stii ca te citesc. In fiecare sonet ne spui cate o poveste frumoasa care ne indeamna la meditatie. Indubitabil, sonetele tale au o intelepciune aparte.

\"Haide, scoală !\"/ \"Privește-mă ! În ceasul de culcare/Nu m-am schimbat cumva în visul tău ?\"

Fie timpul cu tine !

-Ce cred despre acest text?:)
-E cald, e și mai cald. Și e blînd. Amintește de... Fiecărui în parte de...ceva.
Orice zi să aibă trăirea \"ultimei plimbări\", iar ele să fie! Multe!
Multe!!!

Nu o tulburi. Eventual o potențezi. Ca acum, când ai așternut tăcerea meditației și binelui lăuntric.

Intervenim fiecare cât ne țin baierele timpului. Reântâlnirea nu-și pierde savoarea. Cineva m-a sfătuit să postez câte un sonet la două zile, tocmai pentru că exercit o presiune cam mare asupra celor care ar dori totuși să citească textele mele. Tu cum zici că ar fi mai bine ?

Starea care rămâne în sufletul cititorului nu poate fi alta decât dominanta temperamentală a celui care scrie. Intuiția ta e exactă. Chiar mă acuz că dau mai multă căldură decâ trebuie. Cu unele dezavantaje pe care le întâmpin din această cauză. Dar,dacă așa ești, așa rămâi. Poate va fi la fel astăzi, la Sonetul 100 și luni când introduc oricum ceva din categoria \" surprize \".Sper că nu lipsite de semnificație.

Adriane, ca să nu zici că te vizitez numai la sărbători - mâine (azi) vei fi celebrat la al 100-lea sonet -, vin acum să-ți spun că, deși las mai rar semne la subsolul sonetelor tale, le citesc cu regularitate și te admir pentru ceea ce faci. Aștept deci sonetul tău jubiliar (al 99-lea mi-a plăcut la fel ca și majoritatea celor anterioare).

Omule, trezeste-te... Ma intreb daca Adam si Eva sunt marginiti traind pe pamant.

Încerc să mă trezesc. Nu prea știu cu ce scop. Sărutul poate va veni la sonetul 100.

Dragi prieteni,

Mă adresez tuturor cu o rugăminte. Cineva drag mie mi-a sugerat să nu mai introduc câte un sonet în fiecare zi, pentru că mulți se simt sufocați de acest ritm autoimpus. Mai bine ar fi unul la două zile.
Din punctul meu de vedere nu voi dezerta niciodată, nu voi scădea ritmul, cu orice risc. Dacă este vorba de rosturile celorlalți, ale unora ca voi care mă mai vizitează și îmi mai dau curaj, atunci aș vrea să fac cum va fi mai bine pentru voi. Aștept să-mi dați un semn și să-mi spuneți cum credeți că e mai bine să procedez, iar eu voi face după voia majorității.
Cu tot binele și prietenia mea.

Dragă Adriane,

Acel cineva nu-s eu, dar socot că am dreptate. :) Un sonet la două zile - ar fi mai bine și pentru tine (așa îmi pare mie) și pentru mine, cititorul. Dar în nici un caz să nu te oprești.

Te rog să mă ierți că nu-ți voi urma sfatul. M-am gândit mult la această problemă și am decis să rămân în competiție cu timpul. Până la capătul capătului. Sari și tu peste unele texte, păstrează-ți ritmul tău, numai să nu mă uiți de tot.