S o n e t 9 8

cata dreptate ai...
Mi-a placut si m-a surprins deopotriva

Surprinzatoare puterea gandului. Dar... cum ar arata un sonet despre barbatul desfranat? Sau de la Adam si Eva incoace, numai Eva e de vina?

Pe-ntreaga Terră poftele-și revarsă
Iubita Evă, în plăceri supusă,
Ferice de Adam, iar lui ce-i pasă,
Dacă soția e din nou sedusă…

Păstrez speranța întâlnirilor și în afara desfrâului, indiferent al cui este el.

Odată mă ridic și eu în fața desfrâului feminin, și acela sfințit, și atunci sunt observat. Păi despre desfrâul \" lui \" existențial am tot vorbit în restul celor 97 de sonete.
Cu prietenie.

Strofa e bună și de epilog și de introducere spre alte dezvoltări ale termei. Mai avem timp, nu-i așa ?

Am uitat să-ți spun că de luni, 28 iunie, voi intra în fiecare săptămână, în paralel cu sonetul zilnic, și cu un alt fel de text care se va întinde pe 40 de episoade și care reprezintă o noutate pe acest site și sper să contribuie la îmbogățirea tematică a zestrei de texte.
Ți-aș rămâne dator dacă ți-ai spune părerea despre această oportunitate. M-aș bucura să ajungă la cine trebuie și poate că ar fi indicat să fie postată, măcar o zi, pe prima pagină a site-ului. Eu doar sugerez.
Mulțumiri anticipate și prețuire.

Femeia-desfrîu, femeia-divinitate, femeia-totul, așa văd eu femeia pe care o \"prezinți\". Zic să mai spui despre ea. Îți reușește. Cît despre 98, e mai îndrăzneață subtilitatea-ți specifică.
Iar noul e foarte binevenit pe site, cu atît mai mult
ca zestre. Să vină lunea! Succes!