Hedone

din nefericire cred ca esti bolnav de poezie, si ca atare, n-ai ce face - esti poet! Asta poate echivala cu o boala incurabila... dar - nu dispera, daca esti precaut - nu se moare din cauza de poezie si din cauza de poet... poti trai nelinistit peste o suta de ani, poeziile tale pot supravietui insa - vesniciei... bafta, si nu baga toate nerozeniile astea in seama, o sa iti creasca putin temperatura vara, o sa picuri doua trei lacrimi toamna, o sa dardai putin iarna si o sa te umpli de flori primavara...In rest vei trai nelinistit cat o sa existi pe aici pe pamant.

Te ostenești să descurci ghemul de cuvinte pe drumul acesta al nostru mereu șerpuit. Efectul rămâne în zona sensibilului strigăt aruncat peste lume. Cu un asemenea interior poetic, toamna nu poate fi decât cel mai productiv anotimp.

Aceasta este o poezie marca Azrail, fara indoiala. Si Azrail se intreaba, alintandu-se putin daca el e poet. Da, este, toti indragostitii sunt poeti.
Verdictul este: da.

Gabriela: cat de bine stii sa incurajezi omul:))
Adrian: toamna aceasta e mai speciala... parca si ploile ii sunt altfel... eu - nu mai stiu.
Mae: cum ai sesizat de bine... sed ca blegul in pragul misterului si ma mir si eu...
Cristiana:nu ma alinta... nu mai are ce sa imi creasca, cornitele le am de multa vreme:)
Va multumesc de trecere si cuvintele frumoase.