Văpaia din semineu

copile
pasăre violetă
în zbor curbat
deasupra trupului
supremă alcătuire
de oase mustind
în aripi de ceară
de ce trebuie
ca toate vasele
să ne fie pline
prietene știi doar
nedesăvârsirea
îmi face bine
la digestia adevărului
m-au indopat curcanii
profeți ai veacului
cu pene scoapte
si frunze de arțari
în polemică crudă
cu primele ploi

vă spun vouă prieteni
eu nu locuiesc
în casa cuvintelor
câteodată mă aflu
pe un pat de brad
cu mâinile albastre
întinse nefiresc
după fluturi