Adrian Firica

… șșș, șșș, șșșș trăgeam brișca mea … șâș-sâșșș …gresia șșâșș și ea a să fie beliș mare bâlci pentru boieri he, he, he … șșșâșșșș fluieră Pane șișișiiiuiiușiuuu … alea de puiat

ce-a fost cu mine … căci nu concuram, în ultimul an, să obțin pentru L’Oeuvre au Noir le prix “Femina a l’unanimite” (fără accente, după cum se vede!) acum trei zile, normal, umblam degajat,

Motto: … Nu scot limba la tine ca să nu crezi că vreau să te gust. Îți vorbesc numai. E un fel de a scoate limba pe jumătate. Dacă mă înțelegi – bine. Azi cât timp mă înțelegi voi fi bucuros. Chiar

Cu volumul acesta, fiind al 574-lea debutant de după 1989 la capitolul poeziilor postmoderne, vă anunț că gata, s-a tăiat filmu’, s-a luat gazu’ la capitolul cărților scrise în era \"limbii române de

Am măsurat și eu, după diligențe, culori de frunze. Am convenit ca sunt iubitele noastre toate cele: galbene, ocru, portocalii și, neapărat, cele albastre, pentru că țineau calde inimile și

privesc pieziș, cu dușmănie, covorul mi-e ciudă pe el, mie-mi cade părul, pe când al său face cârlionți, cârlionți cu totul și cu totul tineresc de blonzi suav atunci apuc de coadă toporul și

București va să zică: Marriott Grand Hotel serviciile de trebuință de „Grand” nivel cu pian la etaj frumoasă inteligentă talentată Conservator nu mânăstire mai_ici clasa pian evident

Pân-aseară, picat cu ceară, n-am știut să fi avut un frigider, cu cazier. După ușa-i etanșă, după flanșă, constrânse, ascunse, ce crezi că erau, ce putrezeau? Un Campofrio ucis, emigrant fără

... Jocul cu echinocțiile mi se pare o „alegere” fericită a naturii. E foarte economică și echitabilă, în același timp. E ca jocul cu aruncatul unei monede. Dacă numărul de aruncări este suficient

Mi se pare că-i nașpa ce fac, Trimit zilnic poezii la capac, În loc să car pentru alții spanac. E nașpa ce fac! Mai am o groază de cai pe pereți, Nechează, da’ mor de foame, de fleți, Pe

Nervuții îmi sunt ca alungătorul de muște, un șir nesfârșit de pamblici, pamblicuțe și buricele puse cap la cap. Mă uit la un film. Cafeaua pulbere, mi se face bobițe pe care alunec, aluuunec

Oh, ah, Isabello!, mă arde jarul, când te văz de mână cu Michel-ul, prin parisul, de fiecare dată vara, depeizat. Nu era nici-o celebritate, de în-mânat? olympia, frapată, te crede comedie

Uite-i, sunt nefericiți: ea s-a depilat lung, mâncând zilnic covrigi; el alunecă spre vânăt, cum universul spre roșu. Trebuie să ne vedem din nou, fără cuptorul cu microunde, Pentru o înșirare de

1. Punerea problemei Am să încep cu sfârșitul, cât să înțelegeți că nu accept comentarii. Nici n-aveți cu ce! Sunteți reduși la „mutalogică”, pentru că nu mai aveți limbă – organ de exprimare, vreau

Am o idee fixă, cum are cadranul ceasului 12 semne pre-fixate. Am o privire, despre care nu doresc să vorbesc, pentru că unii și ații au spus demult că e destul de fixă. Despre luxația

Brrr! Aud, citesc și văd, de pe plajele amazoniene pe care le bântui în lung și-n lat, că pe la voi stă să ningă. Vă plouă prin poezii, stați ascunși prin case și apelați la muzici clasice ... De ce,

Salmei, care rezidează într-un loc imposibil de pronunțortografiat, un exciting-banc prima dată cu andelenonesa - natural/blondă - am partitucontactat zece ani … experimentați și cu

în ordine cronologică: - Domnișoarei Simona, care contestă că dialogul este altceva decât un schimb inspirat de replici; - D’nei Ștefănescu, pentru că are grijă să pun semnele de punctuație când mă

așa … am uitat cu totul de noi lăsând geana pe soare cât să cadă grămada de ploi peste palme întinse dar goale apoi … când apare arca departe iar ceasul a stat în nevoi pământ ori

Din păcate, plecarea mea cam pripită văd că dă bătăi de cap. N-am avut nici cea mai mică intenție să las în țară lucrurile halandala, dar se pot pune în ordine într-o clipită. Mi-a prins bine o

Noutăți și prima mea negociere cu anacondele Prima veste e proastă. Fiul meu a fost întors din drum în Caraibe. Încăpățânat cum e n-a vrut să-și pună pantaloni scurți, iar caraibienii nu știu prea