Adrian Firica

Mi s-a tra de su degete o \"privire\". Ți-am scris critic/inspirat: ultimele două srofe să stea ca doi ochi, într-o poezie, celelalte la antecamera \"prealucrărilor\".
Te făceam și cam ... BeatrixÃ
... Bea, țuculeasco!

Andule,
filosofia ta fiind: \"la banii mei cana îmi este veșnic plină\", evident că orice poezie, exprimând iubirea pentru o femeie, devine o șaradă de nerezolvat pentru tine.
De gustibus ...

Cristina,
să te duci neapărat în Grivița.
Ți-am lăsat mesaje

hi
ultima dată am fost la teatru de păpuși în \'96, la Constanța, cu fi-miu.
ei, acolo nu ne-au dat: BARBÃ DE ZÃPADÃ; PRÃJITURILE DIN OZ; CUVERTURILE FARAONULUI SMUCINHAUSEN; VESTEA RECELUI REA; ALI CE ÎN ȚARÃ LE FÃCU MINUNI LOR, AMÂNÃTORUL PREFABRICAT, COCOȘELUL CU PUNGUȚA DE DOI BANI.
așa că, venim la Cluj!

sunt alegeri anticipate până la urmă, iar eu abia acum aflu?
nu-mi vine să cred!

rog pe Domnul Păunescul ca în campania asta să poarte, pe rând, halatele de baie furate de prin diversele hoteluri prin care a stat și să scoață din buzunarele lor poeme numai bune de recitat - bete ori treze, nu contează!

tot în ordinea asta de idei, în ceea ce privește condiția morală ... la ora asta nu-mi trece prin cap cum se cheamă ăia ce fură, dar nu-și dau seama, scuzabili medical fiind, ca să spun așa!
nu are importanță că unii ajung deputați, senatori, deși cai n-au fost niciodată.
pe de altă parte, se pare că există nenumărați ÎMPÃRAȚI care țin morțiș să-și facă măgarii SENATORI.

Slavă Domnului că nu ți-a venit ideea,
în aprilie unu,
că ții ferestrele casei închise,
că te hipnotizezi zăngănind brățărica
ETC.

Ți-ai salvat, astfel, masa (peștele) și viața.

Să fie într-un CEAS bun!

Mă ațin, cum știi, pe lângă ferestrele tale, pentru când îți vine să faci un salt,
ca de-o aeriseală.

Stau până la unu. Mai.
Stau, ca Totuși.

ANEXA I
(la \"Jurnalul unui geniu\")
Fragment din
ARTA PÎRȚULUI
sau
MANUALUL FALSULUI ARTILERIST NEDECLARAT
scris de
CONTELE DE LA TROMPETTE
Medic al Calului de Bronz
Spre folosul persoanelor constipate
PRELUDIU
E o rușine, Cititorule, faptul că de atîta vreme tot dai la pîrțuri și totuși încă nu știi nici cum o faci, nici cum ar trebui s-o faci.
De obicei, lumea socoate că pîrțurile diferă numai după mărime, iar în rest ar fi toate la fel: eroare grosolană.
Tot ceea ce vă înfățișez eu astăzi, analizat cît mai exact cu putință, a fost grozav de neglijat pînă acum, nu doar fiindcă se socotea a fi un subiect nedemn de comentare, ci și fiindcă nu părea deloc susceptibil de vreo metodă anume sau de perspectiva cine știe cărei descoperiri. Greșeală.
Pîrțul e o artă și, prin urmare, ceva folositor vieții, o spun și Lucian, Hermogen, Quintilian etc. El e, într-adevăr, un lucru cu-atît mai important, cu cît nimeni nu se gîndește, de regulă, cu intenție să învețe a da pîrțuri.
Un pîrț ce, spre-a ieși, s-a străduit zadarnic
Și biete măruntaie cumplit a-ndurerat
Adesea cheamă moartea grabnic.
Cînd stă să dea și ortul popii muritorul amarnic constipat
De-un pîrț scăpat la timp se-ntîmplă-a fi salvat
În fine, poți scoate pîrțuri cu metodă și cu gust, e ceea ce am să încerc a vă convinge pe parcursul acestei lucrări.
Nu ezit deci să împărtășesc Publicului rezultatele cercetărilor și descoperirilor mele asupra acestei Arte despre care dicționarele nu ne spun nimic mulțumitor. Nu sînt pomenite (lucru incredibil!) nici măcar noțiunile de bază ale cărei principii ajung să fie prezentate celor curioși abia acum.

continuare:

...

CAPITOLUL I
DEFINIȚIA GENERALÃ APÎRȚULUI
Pîrțul, pe care vechii greci îl numeau Pordé, latinii Crepitus ventris, vechii saxoni Partin ori Furtin, nemții Fartzen iar englezii Fart, este un compus de gaze, emise uneori cu zgomot, alteori înãbușit, sau chiar pe tãcute.
S-au găsit totuși destui autori, îndeajuns de mărginiți, dar și de curajoși totdeodată, care să susțină, în mod absurd, arogant și cu încăpățînare, în ciuda a ceea ce spun Calepin și toate celelalte dicționare existente și viitoare, că vocabula pîrț, luată în sine, adică în sensul ei natural, s-ar referi doar la emisia cu zgomot; ei s-au bazat pe acest vers horațian, care, totuși, nu poate da o idee deplină asupra subiectului:
Nam displosa sonat quantum Vesica pepedi*. (Sat.I, 8.)
Cine nu pricepe oare cã Horațiu a luat aici numai sensul generic al cuvîntului pedere, a pîrțîi? și de ce a fost nevoie, pentru a da de înțeles cã acest cuvînt se referã la un sunet limpede, ca Horațiu sã se limiteze la explicarea genului de pîrț care face zgomot cînd iese? Fermecãtorul filozof Saint-Evremond avea asupra pîrțului o idee destul de diferitã de sensul vulgar: dupã el, pîrțul era suspin; îi spuse deci iubitei într-o zi, cînd tocmai o delectase cu un pîrț:
De chinuri inima mi-e plină
Și suspină
Văzînd cît ești de-nnegurată
Deci pe dată
Un biet oftat, de teamă plin
Pe gură nu găsi rostirea
Și pe-altă parte nimeri ieșirea

pentru o clipă am crezut că-s Alice Cooper – schizofrenie în toată regula! am început să număr în gând:
1. o să se termine când o să termin de înșirat tot ce-ai în tine
2. mereu există lucruri mai rele decât altele doar că nu toate se potrivesc unu-ntr-altele
3. o proprietate banca asta en-detail
4. de fapt nu vreau să mă cunoști
5. dacă nu o fac dacă nu mă gândesc pe fâșiuțe
6. se putea întâmpla în orice moment
7. ceea ce vreau
e mai tot timpul o bancă singură
la care să te uiți din depărtarea pentru care fabrici
felul în care-ți iau fața în mâini în care înghit aer
ca să-l țin minte
ca să te țin minte

“- Prezent! strigă Alice și de emoție, uită cât de mult crescuse în ultimele minute și sări de pe locul ei cu atâta grabă, încât răsturnă cu poalele rochiei banca juraților, iar aceștia se prăvăliră cu toții peste capetele mulțimii adunate jos, în sală. Zăceau acum, bieții, împrăștiați pe podea, amintindu-i foarte limpede de un vas cu peștișori aurii pe care-l răsturnase din greșeală, cu o săptămână în urmă.
- Procesul nu poate continua – spuse Regele, cu voce foarte gravă – până ce toți jurații nu vor sta la locurile lor așa cum se cuvine, TOȚI – repetă foarte apăsat, privind țintă la Alice pe când vorbea.
Alice se uită spre banca juraților și văzu că, în grabă, băgase Puiul de Șopârlă cu capul în jos, iar biata vietate dădea din coadă foarte mâhnită, fiindu-i cu neputință a se mișca. Alice îl scoase iar pe Bil și-l puse la loc cum se cuvenea: Nu că ar avea vreo importanță – își spuse ea. Pentru lămurirea procesului cred că e totuna dacă Bil stă în cap sau în coadă.

De cum își mai reveniră jurații din spaima ce o trăseseră când s-au văzut răsturnați și de îndată ce fură găsite și li se înmânară tăblițele și condeiele, se apucară cu mare sârguință să scrie istoricul accidentului. Cu toții scriau, afară de Bil, Puiul de Șopârlă, mult prea copleșit de ultimele evenimente încât să mai fie în stare de altceva decât să șadă cu gura căscată, privind tavanul tribunalului.” (Lewis Carrol; Alice ... în capitolul al XII-lea).

...
- Ce știi în această problemă? mă întrebă Regele pe mine, care eram acolo în calitate de martor.
- E un poem de dragoste bezmeică desenat în șapte trepte.
- Aruncați-l afară, spuse Regele, pentru că dorim o depoziție kilometrică și neașteptată.

...
Lasă! mi-am zis: “... le va aprinde luminițe în ochi ...” (Lewis Carrol; Alice ... în finalul capitolului al XII-lea).

\"La\" și \"la\" trebuie să fie un refren în textul tău.
Cum ăi fi devirusat tu computerul prietenului tău, nu știu zău, pentru că scrii că i-ai devirusat computerul \"la Prietenul ...\"!?
Al cui era, totuși, computerul devirusat de tine \"la\" Prietenul tău?
N-o fi oare cazul să dai niște examene \"la\" limba română, că de când a intrat în \"La\"bele tale, văz că dai din ea gratis \"la\" toti, \"la\" tot cartieru\'.
Tu faci textele celor de la: PARAZIȚII?

Mulțumesc Motzoaco!
Ți-am spus, deunăzi, cum se ortografiază într-un PV., de polițist, un nume de stradă: \"E Gard Chinuit\".
E Facultatea de Litere pe strada asta, ori aia de Arte Marțile?

văd că stăm de vorbă ca-ntre noi, ca bărbații la o bere:
... încă n-am priceput de ce femeile-și pun bijuterii unde și când nu-i cazul, câtă vreme ... sunt înzestrate – „de la natură” – să n-aivă nevoie de așa ceva;
bunăoară, o „exemplară” a RealitățiiTV, altminteri plăcută „vizualității” și „conceptualității” mele, mi-a/ne-a zis-o ieri, după ora 11 p.m.: „pentru că i se FÃCEA PANICÔ, rog să fie dată „declarația unui pompier care a participat la STINGEREA CLÃDIRII”;
dacă nu „băga”, imediat, chesia aia cu: „SUNT JURNALIST INTERNAȚIONAL ORIENTAT”, zău de nu măturam tot, și de nu derulam, cât ai clipi, covorul pe care să-l calce-n picioare ea, dărâmând eu orice, stingând eu orice, nivelând eu urmele, trecându-i eu cu vederea orice urmă, numai să sting dracului clădirea aia ...

DoDule, DoDule spune și tu:
când pe cal, când cu mârțoagă,
cine să te mai aleagă!?

Țțț, țțț!

Cum poți ține minte,
femeie îndrăgostită ce ești,
cum poți să numeri de pe-acuma,
bulinele unei închipuite rochii fecunde?

Frumos puse cap la cap partea prezentă de iubire și cealaltă, ce va sa vină. E un veșmânt trainic, îmbulinat poetic și nu se vede cusătura.
Frumoasa, frumoasa-frumoasa!

știi
...
există dincolo de Urali, în preajma Samarkandului, dacă se poate vorbi de așa ceva!, \"o localitate\", un \"așzământ\" al oamenilor.
aceasta se numest ULMI, iar oamenii de acolo nu știu ce limbă vorbesc.
...
apoi, există într-una din \"Țările Baltice\", un oraș, capitală de țară altminteri, o librărie/bibliotecă plină de cărți scrise în limba românească.
oamenii locului vorbesc, între ei, în limba lor

Domnule candidat Anton,
Am lăsat expre fazanul în fundal și l-am făcut sfumato din considerente de tactică electorală:
Nu tre\' să știe electoru\'
ce mănâncă candidatu\',
electoru e cu votu\',
candidatu cu că..tu.

Așa-i în politică de când lumea. N-am făcut-o noi, o luăm de bună. Ce, strică un fazan doi la masa omului? Nu e locul fazanilor la masa aleșilor? Ca să fie posibil așa ceva, nu tre\' să cadă, de, fazanii?
Vă rog, nu vă mai bateți capul, aveți altele de făcut, astea sunt treburi pentru mine și echipa mea de des-făcători.

Țineți aproape și nu mai deschideți așa des frigiderul că iar se șambrează șampania și ne înecăm cu ea caldă, ca țiganul la Moll.

Când pui cu mâna ta explozibilul, evident că îți asumi toate riscurile.
...
I-am trimis manuscrisul lui Felix Nicolau, prin iarna anului 2006, rugându-l să mă prefațeze. După o lună și jumătate l-am sunat.
- Te dau pe mâna cuiva mai răbdător, pentru că o să te doară, mi-a zis.
- Nu mă dai pe mâna altcuiva. Aștept, i-am zis.
N-am așteptat în zadar.
„Expoziția” mea de autoportrete are Sumar, Prefață, Prolog, Epilog și un conținut distribuit în șase capitole/galantare. Se va citi așa: Autoportrete TRANSCRISE - în Partea I-a; Autoportrete UNDEVA - în Partea a II-a; etc. ... Tot ce-am anticipat s-a-mplinit!

SUMAR
PREFAȚÃ - Hypermarket - raionul \"cuvinte\" ..... 7
PROLOG - ... ..... 9
TRANSCRISE - în Partea I-a ..... 11
... între vederi ..... 12
... cu prințesa pribeagă ..... 13
... din Gaza ..... 14
... Doamne ..... 15
... Doamne ..... 16
... Doamne ..... 17
... ... ..... 18
UNDEVA - în Partea a II-a ..... 19
... pe linia de ochire a Orizontului ..... 20
... preambalat ..... 21
... cu mâna goală ..... 22
... supraexpus ..... 23
... telescopic ..... 24
... ca henri matisse ..... 25
... cu nasturii încheiați - goblenul - ..... 26
... inconștient ..... 27
... prin viața dubl-a canapelelor ..... 28
ÎN INTIMITATE - în Partea a III-a ..... 29
... tucu-tucu ..... 30
... autentic ..... 31
... narcisist în finalele mondialelor de foot-ball ..... 32
... cu umbrelă ..... 33
... cu tatuaj ..... 34
... uni ..... 35
... cu Violona d\'Ingres ..... 36
... cu Jane \'n timpul rămas liber ..... 37
... cu M\'me Rochard ..... 38
... cu tubulețe catodice ..... 39
... cu gâtul gol ..... 40
... cu Evantai ..... 41
... cu multe deprimări ..... 42
... cu vedere din Balonul Antifurthaussen - reverie prigoană și iar reverie - ..... 43
... din creppedechine ..... 44
... astenic ..... 46
... \"la minut\" ..... 47
... în perioada insolației ..... 48
... urban ..... 49
... cu un singur cuvânt ..... 50
... fără cravată ..... 51
... pe lună ..... 52
SOCIALIZÂND - în Partea a IV-a ..... 53
... în mare grabă ..... 54
... cu ecusoane ..... 55
... stând de vorbă cu Richard de Trei ori Îndrăgostit ..... 56
... marțea ..... 57
... fix marți - per un iddio che rida come un bambino: Ungaretti - ..... 59
... nongravitațional - alea jacta est - ..... 60
... necesar și suficient ..... 61
... neuroatlantic ..... 62
... cu \"eschibiționiste\" ..... 63
... hermeneutic în chip de Poudy Bond ..... 65
... constituțional ..... 67
... cazon ..... 68
... scanat ..... 69
... neobișnuit cu psihologul Bebe ..... 70
... cu noul mers al trenurilor ..... 71
... cu Patria mea ..... 72
... cu Raportul de țară-n cârcă ..... 73
CU INCANTAȚII - în Partea a V-a ..... 75
... în fază de mulaj ..... 76
... cu lucruri obișnuite ..... 78
DIN JURNALELE PORTAVIONULUI \"O\" BOO - în Partea a VI-a ..... 79
... cu jurnalul administratorului ..... 80
... cu pagini de jurnal feminin ..... 82
... la ancoră ..... 86
... cu șotron ..... 90
... cu pescarul ..... 92
... cu vicii formale ..... 94
... cu apocrife ..... 97
EPILOG - ... ..... 101

Pagină de jurnal dedicată unor buni și... înțelegători prieteni
– câteva cuvinte despre nesimțirea unuia, unul: Sarkozy! –


Hm!
Ți-am spus că sunt stră-nepot de moț!; sigur că am fost acolo, “în” Orăștie; și am fost și în Ohaba, de unde mi se trage, mie, descendența pe linie maternă; ba, am mai bătut și munții, dar numai când eram tânăr – pentru că acum nu mai pot căra un monstru de rucsac în spate.

…

Hm!
Orăștie a fost declarat “oraș” cam în același timp când Sibiul era declarat “târg”: în Orăștie era acceptat procentul populațional de 12% sași; în Sibiu a fost invers!; culmea ironiei e că “stipulările” acestea-s făcute de... ADMINISTRAȚIA REGALÃ MAGHIARÃ, această ADMINISTRAȚIE a dispus (ori a “interpretat”!) ca nivelul impozitelor, dat fiind că Sibiul era târg, trebuie să plătească o taxă de impozit mai mare, deși în ambele cazuri (fie că era vorba de Orăștie, fie de Sibiu!) sașii aveau un fel de “dispensă europeană” (cu alte cuvinte... noi eram europeni înainte de a ne “imigra” nouă țiganii în... în Franța!, asta dat fiind că Franța i-a izgonit pe sași din ceea ce ea spunea că-i un fel de UNGURIME (franțuzișminișmăreală!), ne-cerând scuze nici prin gaura de gură de azi a străpearkozyt-ului ăsta, care-i neam de neamul lui un fel de ungur-țigan, și pe linie maternă, dar și pe linie paternă – cer mii de scuze pentru această “disgrațiosiune” culturală, rasială, etnică, dorsală, antropologistică, sociologică, psihosociologică, psiho și istorico-culturală... însă-s destule mii de lucruri care vin să ateste cam care-i originea lui Sarkozy; vorba unui reputat om de știință: “... în afara arheologiei și a antropologiei fizice, am exclus și einologiile naționale (nation-building ethnology) din câmpul direct de interes, în măsura în care acestea exclud ele însele problematica Celuilalt din preocupările lor definitorii. În cele de față, termenul antropologie se va referi deci, în mod restrictiv, doar la tradițiile dezvoltate în cadrul așa-numitei empire-building ethnology, păstrând însă permanent o privire colaterală asupra preocupărilor și dezvoltărilor din câmpul etnologiilor naționale atunci când și atât cât acestea interferează cu cele restrictiv antropologice.” (Vintilă Mihăilescu – Introducere în antropologie).

...

Hm!
“N-am ce să fac. Sunt un pescăruș. Sunt mărginit prin înseși natura mea. Dacă aș fi învățat atât de multe despre zbor, aș avea în cap diagrame, nu creier... Proorocirea lui Fletcher în legătură cu o eventuală luptă se topi în confuzia Stolului: “OK, știm că toții că sunt Proscriși”, spuse un pescăruș mai tânăr, “dar fir-ar să fie, unde-or fi învățat să zboare atât de bine?” (Richard Bach; Pescărușul Jonathan Livingstone ).

deci:
1)există un recipient cu îngeri răniți, deci tangibili, deci decăzuți, deci sunt draci, adică tot un fel de îngeri dar puși de cineva, ori duși de bunăvoie, la reciclare;
2) chestia asta se vede cu ochiul liber, nu e nevoie să ai înzestrări astrale, premoniții, darul ochiadelor pineale, ș.a. de acest gen;
3) de parte cealaltă a zidului, care ține încastrată fereastra pentru ochiade îngerești, se află o lume a linștii, a nesimțirii unor coioți, care se scaldă în propriul lor sânge, deci sunt liniștiți de moarte, iar acesta e marele mister al poemului: cine a însângerat de moarte coioții? îngerii răniți? se prea poate ca din viciu, dar îngerii nu beau băuturi \"bețive\" - regula e că îngerii n-au nevoie de nimic;
4) din păcate, întreprinderea de reciclare a îngerilor, după privatizarea fabricii de îngeri, nu vrea să recupereze decât aripi.
Concluzie:
prin urmare, privatizarea e una eșuată, iar PECEȚI ăsta, AURITORL, se va vedea nevoit să o ia de la capăt. adică să facă o re-privatizare. comme chez nous!

noapte fiind, somnul e un sfetnic bun.
E frig.

asta nu mă poate opri să
Să fac \"pi\"\"pi\"
(este esențial)

PRIVIȚI LA TELEVIZOR!
(dacă nu dormiți)

Am selectat asta din eseu: “Să spun că teatrul lui Ionesco e un teatru prioritar de limbaj ar fi un al cincilea picior la scaun. Deci nu spun.”, pentru că justifică de ce pleci de la un spectacol Ionesco “cu scaun la cap”, chiar cu un scaun cu cinci picioare, ba chiar și cu un al șaselea picior de scaun pe post de baston, și că nu vei scrie o cronică de spectacol ci un eseu.

Fac o paranteză: discutam zilele trecute cu o prietenă de-a noastră comună, căreia-i ziceam că Ionesco e un semiotician al absurdului și doar accidental un autor de piese de teatru. I-am repetat asta până a zis: oleiii, câtă dreptate ai!

Asta explică de ce pleci așa de obosit după ce participi, jucând evident un rol într-o piesă a lui Ionesco, contând mai puțin dacă ai citit piesele lui înainte de spectacol, dacă le vei reciti, dacă ai să le citești sau nu după ce pleci la spectacol. Important e că n-o să scrii o cronică, ci un eseu, pentru că ăsta e genul potrivit atunci când te referi la arta ionescoiană (nu-mi place să spun: “arta ionesciană”!).

Că dacă nu scrii un eseu, intri în pielea unui editor, chiar senior editor, de pe la un post tv. punând prezentatoarea, ori prezentatorul, în mare dificultate, ba chiar într-un conflict de autoritate și competență câtă vreme va citi ceva de genul ăsta: “Nevoia de bani de care are nevoie țara, e o nevoie bruscă, e o presiune lobbystică, pentru că avem un deficit de concurență, pentru că avem nevoie de valută.”, fără a mai vorbi noi de consecințele imediate sau de durată ale unui astfel de discurs mediatic!
Chiar mă bucur să constat că te-ai dus la teatru cu tot cu “efectele personale” și că au avut locul/scaunul lor.

În concluzie, deștepte efecte personale ai! Ține-le landemână! Să nu te miri dacă, din curiozitate eseistică, am să îndrăznesc să cotrobăi cândva prin ele, după care am să scriu un eseu în ... franțuzește.