download de la capătul orașului

i got a clue about what you\'re living
toți știu ceea ce ești
și nu sunt nevoit să împac un copil plin de nazuri pt că și-a pierdut bucata de prăjitură
și nici să fac pe fugarul din drumul ăsta, poezia ta
am văzut, stau acolo scările, urcăm pe ele în nicio ordine
ne îngrămădim cu siguranța că da se poate
e deschisă ușa
și așa rupe fiecare sigilul și-o evaluează

like it!

finished upload...

sigiliul*
damn

firesc si dinamic. o istorie generativa de etape. perspectiva refuzului de a acoperi esenta, unde fiecare intamplare se isca din te miri ce. un mod de a iesi in lume cu viata imbracata invers, din afara inspre nucleu. nu e ceva ce trebuie cercetat ca sa poata fi inteles. e mai degraba o nevoie elementara de impacare cu toate resursele ce pot parea atrofiate. intrebarile vibreza, sparg geamuri in asteptarea unui raspuns, chiar si unul stanjenit dar necesar. altfel, factorii raman cu orizonturile in exercitiu permanent, alungand tipare si obsesii, stabilind factorul prim, determinand raporturi de importanta primordiala. si nici nu stiu ce e mai tulburator din toate astea.

o expoziție a evoluției interioare a evoluției cuplului de la orgasm la power combat
de la vreo 7 8 scene cu reprezentație reușită la eforturi de cunoaștere și sacrificiu până la momentul x unde se plutește contracurentului unde sentimentul datoriei luptă cu extenuarea
adrenalina și sportul extrem îndepărtează de realitatea interioară care rămâne la stadiul de imagine reală sau nu, a cărei reprezentare devine proprietatea posesorului fără implicații sentimentale și chiar dacă cineva din exterior atinge imaginea no problem face parte din decor
a despica firul situației în patru înseamnă a te îndepărta de simplitate și de micile bucurii spre o stare de nervozitate când nici rezolvarea ecuației nu mai are sens
a-l înțelege pe celălalt se reduce la Ideea de înțelegere, esența se pierde în apăsarea realității, rutina e un angajament care nu mai ține cont de posibilități frustrări și dorințe
totuși ceva ar putea distruge epilogul dar povestea nu merge mai departe de aici totul ține de imaginația spectatorului
rămâne dorința de plecare de dezicere și recunoașterea unuia sau altuia cineva trebuie să spună cedez
plăcut periplu în expoziția cu gânduri ascunse cu imagini care nu rămân doar la stadiul de reflecție pe retină ci pătrund adânc până ne confundăm cu ele
îmi place discursul tău puternic vizualizat ca întotdeauna cu o grămadă de cuvinte și instantanee care și după citire revin în flashuri în noi cititorii
gata că m-am lungit am tăiat firul în patru și eu doar ca să spun god it\'s a damned good poem în fișierul de la capătul inimii tale

cum (ra)suna textul asta in mine, auzi? cind l-am terminat - am avut senzatia ca am citit o carte buna - un best novel (care are de obicei in jur de 40000 cuvinte)din care am invatat tot ce trebuia sa invat despre viata, intimplare, sfidare, oportunitate, vulnerabilitate, trairi intense, superficiale, durere, cadere, acceptare...shall I carry on? No point!

loved every bit of it!

Alice - you are a PRO!:))

\"mereu există lucruri mai rele ca altele doar că nu se potrivesc (unu-ntr-alta)\"

pentru mine aici se opreste ploia cuvintelor, acesr tren cu vagoane golite!

O ZI BUNA!

overcome and completely silent now
Laurențiu
first e să știi ce ești apoi
poate să știe și restul lumii important e să nu afli invers

Sorin
asta cu ieșitu\' în lume cu viața îmbrăcată invers e mișto, mi-a plăcut
cum e cu omu\' îmbrăcat pe dos de către viață?

Carmen
dracu știe ce și cum
micile bucurii care când sunt cât cântăresc unde se păstrează și ce faci cu ele odată stabilit că , realmente-s bucurii și nu iluzii


Corina
de fapt nu-s pro sunt anti
multe
cred că nu-s în stare să scriu o carte acum o carte așa cum se admite să fie o carte
una cum admit eu
ceva incredibil de simplu și de înțeles comprimat la esențial
și pe care citind-o să-ți dai seama că știai ce-i acolo și că
o puteai scrie și tu și
oricine

a
t
i
l
a
vorbind de lucruri
că neutre fiind
\"un tren\" se potrivește nemaipomenit de bine cu \"două trenuri\"

Tocmai cand ma bucuram ca am prins iepurele alb de codita, Doamne, imi ziceam, la asa poezie cit un miting electoral, sa vezi teren fertil, sa vezi ce materie prima de criticat, de facut cocoloase, imi consum cota de contradictie pe trei luni !
Ti-ai gasit! parca am dat de mama poemelor elaborate, scris superb, serpuire printre realitati si incolacire pe fraza ca ticalosul ala primordial pe arborele cunoasterii si muscatura din toate merele fara nici o frica de pedeapsa dumnezeului cititor. Un fel de jurnal al lui \"Alice in tara nebunilor\" citit de palarierul nebun si comentat de iepurele de martie & pisica de Chesire.

Dumnezeu sa te aiba-n fraza !

mereu am crezut că pălărierul ține capul, iepurele mănușile și
pisica esențialul
motivul pentru care să

am vrut să scriu șarpele de la tren prin oraș peste gunoaie și dormitoare
terminat într-o sclipire de țigară dar mă tem că n-aș fi putut, nu în vorbe


PS
să știi că să te plimbi în amurg printr-o grădină cu flori e chiar frumos păcat că n-a fost corect perceput și întrebuințat

Ba eu cred ca poti, si in vorbe si in priviri, de unde neincredere in cineva care defloreaza realitatea ca si cum ar da un bobarnac unei muste? Pune mana si plimba sarpele peste existenta si lasa curtea regala sa se-ngrijeasca singura de culoarea trandafirilor.
Si, sti tu, \"curiozitatea e o boala exclusiv feminina, de care sufera toti barbatii\" :de unde sti de \"amurgul cu flori\"?. Sa inteleg ca m-ai monitorizat?

Cu plecaciune, Fl. Abel

pentru o clipă am crezut că-s Alice Cooper – schizofrenie în toată regula! am început să număr în gând:
1. o să se termine când o să termin de înșirat tot ce-ai în tine
2. mereu există lucruri mai rele decât altele doar că nu toate se potrivesc unu-ntr-altele
3. o proprietate banca asta en-detail
4. de fapt nu vreau să mă cunoști
5. dacă nu o fac dacă nu mă gândesc pe fâșiuțe
6. se putea întâmpla în orice moment
7. ceea ce vreau
e mai tot timpul o bancă singură
la care să te uiți din depărtarea pentru care fabrici
felul în care-ți iau fața în mâini în care înghit aer
ca să-l țin minte
ca să te țin minte

“- Prezent! strigă Alice și de emoție, uită cât de mult crescuse în ultimele minute și sări de pe locul ei cu atâta grabă, încât răsturnă cu poalele rochiei banca juraților, iar aceștia se prăvăliră cu toții peste capetele mulțimii adunate jos, în sală. Zăceau acum, bieții, împrăștiați pe podea, amintindu-i foarte limpede de un vas cu peștișori aurii pe care-l răsturnase din greșeală, cu o săptămână în urmă.
- Procesul nu poate continua – spuse Regele, cu voce foarte gravă – până ce toți jurații nu vor sta la locurile lor așa cum se cuvine, TOȚI – repetă foarte apăsat, privind țintă la Alice pe când vorbea.
Alice se uită spre banca juraților și văzu că, în grabă, băgase Puiul de Șopârlă cu capul în jos, iar biata vietate dădea din coadă foarte mâhnită, fiindu-i cu neputință a se mișca. Alice îl scoase iar pe Bil și-l puse la loc cum se cuvenea: Nu că ar avea vreo importanță – își spuse ea. Pentru lămurirea procesului cred că e totuna dacă Bil stă în cap sau în coadă.

De cum își mai reveniră jurații din spaima ce o trăseseră când s-au văzut răsturnați și de îndată ce fură găsite și li se înmânară tăblițele și condeiele, se apucară cu mare sârguință să scrie istoricul accidentului. Cu toții scriau, afară de Bil, Puiul de Șopârlă, mult prea copleșit de ultimele evenimente încât să mai fie în stare de altceva decât să șadă cu gura căscată, privind tavanul tribunalului.” (Lewis Carrol; Alice ... în capitolul al XII-lea).

...
- Ce știi în această problemă? mă întrebă Regele pe mine, care eram acolo în calitate de martor.
- E un poem de dragoste bezmeică desenat în șapte trepte.
- Aruncați-l afară, spuse Regele, pentru că dorim o depoziție kilometrică și neașteptată.

...
Lasă! mi-am zis: “... le va aprinde luminițe în ochi ...” (Lewis Carrol; Alice ... în finalul capitolului al XII-lea).

asta ar spune Alice și știi de ce, Adrian? pentru că stai deja pe-afară cu depoziția în mâini
iar prăjiturica e mică mică pe ea e scris frumos, cu stafide
un model , ar putea susține depoziția, de fapt uite cum se procedează

\"Foarte bine — zise Alice — am s-o mănânc, și dacă mă fac mai
mare, o să pot ajunge până la cheie, iar dacă mă fac mai mică, o să pot
să mă strecor pe sub ușă; așa că, de intrat în grădină, intru — și puțin
îmi pasă cum și în ce fel!
Îmbucă o fărâmă și se întrebă îngrijorată: \"Ce se întâmplă? Ce se
întâmplă?\" ținându-și mâna în creștetul capului, ca să vadă dacă se
înalță ori o ia în jos. Fu foarte mirată să vadă că rămânea cum era;
bineînțeles că asta se întâmplă ori de câte ori mănânci o prăjitură, dar
Alice într-atâta se deprinsese a se aștepta la întâmplări neobișnuite,
încât i se părea nerod și plicticos ca lucrurile să decurgă
în chip obișnuit\"

de pe site știu de pe site
era în gura mare

Delir fara efort..cuvant plin..shi ca o balerina care iubeshte exercitziul la bara ai decongestionat locul care incepuse sa puta, tziai intins jucariile shi ai inceput sa desenezi..
\"..seamănă cumva a coșmar de abstinent
cu sunete și sfori
sforile s-au prins între ele
m-au prins și pe mine!\"..
Shi sa fiu al naibii daca nu mau prins shi pe mine, cel care venea din lumea asta, aceiashi dar intoarsa pe dos. Ai inshirat ca la shcoala, intradevar dar nu ai citit pe sarite, cel putzin nu cred eu, mai degraba teai temut,speriat sa nu ramai cu mintea de copil in lumea aceea din ilustrate. Noi barbatzii vrem ne simtzim ilustrate...eu cel putzin una cu flori de camp.
Am batut campii cu gratzie, dar nu se poate altfel atunci cand te produci tu drogoreanco fata. Text de fortza in ciuda dizgratziei in care te alungi...obosita de cuvinte...asemeni unui autoflagel in regula!..Ca la J.Pollock dar starea in care el dadea frau liber inconshtientului shi inlatura controlul conshtient lasand impulsul creator să se declanșeze fără constrangere shi fara nici o obligatzie explicativa, la tine este...\" tragi perdeaua o să stai să te uiți la alții
inflexibil și
toate astea s-au strâns numai pentru că
asta e
unghie
ăsta e
ficat
ăsta e
curent
asta e
conexiune alergând dintr-un capăt în altu’ prin noi precum ciuma
această conexiune spune mi se rupe de
aveaidedatșinaveaicuiaveaidespusșinueranimenivoiaisăfacișițierafrică ...\"
Shi credema este mai mult decat imi imaginam ca potzi..Drept pentru care te imbratzishez ca un templier care se exista

mintea mea nu bate câmpii templiere da\' ce mișto îi să te uiți la ai altora
să încerci să vezi unde ești

ai o nadă , aia cu bărbații doamne feri nu pot crede că vor să fie ilustrății prinse la oglindă sau în portmoneu

tu parca scrii zburind sau cel putin facind ceva care aduce adrenalia, ceva viu. adica misca, adica este si este multa poezie care aduce asa o libertate si o prospetime si un suflu continuu. e foarte placut. am remarcat fraza trecuta la rezumat si finalul. de fapt intreaga poezie este buna. dar vezi ca ai scris undeva \"spune mi\", nu stiu daca intentionat. :)

vezi că dacă rupi din context iese o aberație
acolo e \"această conexiune spune
mi se rupe de\" , în traducere = conexiunea spune/declară și anume că: I SE RUPEE

nu puteai sa dai si tu un enter la mijloc, chiar nu ma prinsesem :)

păi nu puteam iaca pentru că cine-s eu să-i ordon conexiunii startu debitu\'
sau creditu\'

acum am văzut offtopicul tău
ce mă poate înspăimânta cu adevărat e că am putea fi niște personaje
și nu niște realități
convertite în modul ăsta , foarte accesibil convenabil aparent,într-un scris
aruncat pe un site

de fapt, cine e alice? pentru fiecare e
altceva
pentru ea?


[Alice Liddell photographiée en 1860 par Charles Dodgson (Lewis Carroll)]