stockholm syndrome

e (prea) complicată. e o \"definiție imposibilă\" dată (iată) într-o dimineață de octombrie, 15.
de-abia de la \"ieri draga mea mi-a fost cum să-ți spun / aidoma / căzusem după mine\", încep să mă dumiresc, dat tot nu-i de-ajuns. e o poezie interiorizată, din care \"pot să zâmbesc să țip să lovesc sau să mă declar pur și simplu de vânzare\".
nu știu ce să (mai) zic; \"cu orice altă persoană și orice alt timp
vorbim\".
interesantă viziune sindromatică.

cu stimă, Cornel Ghica

poezia ta ma duce cu gandul la o tara locuita de menhiri, care sunt dusi zilnic la serviciu, apoi seara sunt depusi inapoi intre pereti, sa zaca asemenea statuilor din muzeu. la fel, conform legilor atractiei, printr-o \"bataiala\" ei se atrag/ se resping, devin barbati/ femei unii pentru altii. dar nu ei sunt \"vinovati\" de acest fenomen, ci muncitorii din spate care-i cara dintr-un loc in altul, atat cat sa para vii.
poemul nu mi se pare incarcat.
e un soi de tandrete in spatele calculelor de atractie, care invioreaza versurile si le simplifica.

andrei ot tg ocna

eh, mai cuin of dă nait,

cel mai bun exemplu de sindrom stockholm:

însăși viața, supremul agresor dacă vrei

iar omul, victima pendulând între ură și-o iubire bizară pentru acest agresor

legat de el cu mii de fire

un atașament paradoxal poate

dar totuși legitim...

însă aci e alticeli

aci e o stradă cu umbre dureros de vii

încă mai persistă în aer mirosul torționarului

iar taxa

taxa nu e pe obsesie

e pe \"afecțiunea umblă spontan liber și sincer aparent adjudectă definitiv\"

așa simte jonelu\'
textul acesta. :)

stockholm apare treptat victima își iubește agresorul de la \"alandala\" la \"reply garantat\", asta e \"legea atracției\": orice s-ar întâmpla trebuie să supraviețuiască chiar dacă asta presupune să facă o obsesie din simpatia față de suferință și să accepte inconștient că : \"god loves ugly\"
profund și misterios totodată lasă enigme neelucidte sau pasibile de multiple interpretări: înmormîntare, stradă, bărbat
foarte reușit text îl văd bine alături de fotografii copyright alice drogoreanu

Cornel
simptomatică
ziua de azi 15 octombrie se îmbracă sigură

Andrei ot TgOcnei
uite o viziune mișto sistemică da\' nu muncitorii-s vinovații
la mențiunea de \"tandrețe\" ar trebui să mă gâdil să mă alint sau să mă gudur
cred că și când o am nu-ș ce să fac cu ea


Ionela
poți să aplici alea ca pe un abțibild sau ca pe o matriță pe o grămadă de exemple afecțiunea poate rămâne obsesia în sine
nu știu însă cine rupe pisica


Carmen o să trec traducerea ta pe verso
știu sigur că-s chestii pe care le pot fotografia și unde nu mai încap vorbe cum știu la fel de bine că nu pot fotografia altele precum
un coșmar

nu la fotografierea coșmarului m-am referit. vroiam să subliniez că este foarte vizual textul și că multe fotografii făcute ne pot induce senzația din poem.
îmi pare rău că mai înțeles greșit, chiar puneam valoare pe capacitatea ta de a exprima \"durerea\"

am înțeles perfect ce spuneai Carmen
completam însă cu limitele neputinței mele
pentru că realmente aș vrea să dau
într-o poză
visul durerea chinul traumele și secunda minunată
care toate fac de-un om

mulțumesc

atunci suntem pe aceeași lungime de \"pixel\" și apropo ai niște fotografii care vorbesc între ele, despre ele și despre toată \"neputiința\" ta în toată splendoarea...
succes în continuare!
cu plăcerea lecturii și vizionării,
cn