culture pub

Pre-găteală… Se prea poate ca închipuitorul scenariului de mai jos, să fi văzut Reconstituirea lui Pintilie, la premiera din ’71 și să îl cam \"doară în cur\", cât să nu accepte \"1984\"-ul lui Orwell, printre altele … Partea I-a, în limba pruteanuian-românească Constituția in integrum sau: și mireasa se fură, nu-i așa? - în traducerea limbei pruteanuian-românească înseamnă: la grămadă, pentru grămădiți, mărginiți, pentru cei neinstruiți, tonți, proști, boi, dar nu și pentru deținuții de drept comun care urmează în pușcării cursuri de tot felul, ajungând apoi la tv. și în Parlament pentru a da poporului lege de limba română … OK!, pentru că se va demonstra că zestrea miresei stă în mierea și menirea ei. Nenică, unde-i lege nu-i tocmeală, legea-i lege, “cam cum” o să fie și asta, căci cam ce hram va purta, nu-i de nasul și puterea de înțelegere a “oamenilor simpli”. Că va “cam” fi una organică, ori “cam ca și ca” una ordinară, ori ca și a Mea, ‘ce că cam așa vor sta lucrurile: … Proștii să se ‘ntrebe, proștii protesteze, proștii să conteste, proștii ce votară: pe mine, cei simpli; iar legea, aleșii de ei pe/prin mine. Pupu-vă, pe mâine, Sictir etern! Refren: Vă iubesc pruteanuienii mei, Ce v-am dat limbă pe post, M-ați votat, plebeii mei, Ia luați hrană de post. Mânați, măi hăișilor (un fel de “hard”-iștii lu’ tata care mai de care, n.n.!), iar cei-“softiți” ai mei măi, mai stați! No, mei in mo, mă!, vin și îți zic – ceea ce în limba de dinainte de Pruteanu era o trimitere la “origine”. Revenind la oile noastre, mi se pare că proiectul legii prutenești e doar o numerotare, de la unu la treisprezece și gata: Tâta mareee! La rigoare, chiar proiect de lege fiind, dacă soarta l-a făcut să fie pus să fie mai presus de orice, eu tot nu mă pot opri a întreba: cine îi Iuda ăsta? Căci, luându-mă după conținutul proiectului, ar cam fi vorba de ceva „organic” ce circulă prin proiectul ăsta de lege, dar e și câte ceva „ordinar”. Dar dacă e să sar calul, e clar 100% că este, poate, schizofrenie. Ar mai fi și o Curte Constituțională, dar teamă îmi este că pe acolo nu a trecut de mult o “curețenie”. După mintea mea și a unui îndrumar (pentru o justă înțelegere a termenului “curețenie”) recomand: Carlo Taliavini; Originile limbilor neolatine; Editura Științifică și Enciclopedică; București, 1977, tot tratatul) căci nu aveți a regreta, dat fiind că o să aflați cât de CONSISTENTÃ limbă avem, demult, demult de tot și că a rămas încă fecioară ea, osebit de Constituția noastră ce fu “făcută”. Partea a II-a, sau chestiunile mizerabile Repede, sinonimul lui bine pentru mine - nu se pupă cu orgasmul, dar dă bine cu o mie nouă sute optzeci și patrul …welcome! Văd că Ministerul Culturii și Cultelor va avea, conform legii, niște angajați dotați cu carnete de amendă și pixuri și că primarii municipiilor, orașelor, comunelor precum și împuterniciții acestora vor aplica amenzi contravenienților. Morala fabulei este că, până la urmă, cine nu plătește amenda contravențională intră pe drumul penalului. Asta este! Va să zică: legea conferă autoritate și competență în probleme de limbă dar și în probleme juridice, „ab initio”, unora, pentru că aceștia au funcție numită sau aleasă, au pixuri, carnete de amenzi, bugete pentru astea și pentru că toate sunt o sinecură pruteanuiană. Stau întâi de toate să mă întreb dacă acest proiect, încă, de lege, în afara faptului, legal de altfel, că a fost promovat de un parlamentar, mai întrunește celelalte condiții obligatorii pentru a deveni obiect de lucru pentru un parlament (zgubi-dubi, clinca-tilinca, dinga-dililinga, dililinga-blinga-bling! Apoi mai stau să mă gândesc “pe banii cui?”, sau „de unde?” se vor lua fonduri pentru pixuri, carnețele, scaune, lefuri și pregătirea de specialitate pentru a căpăta primarii autoritate și competență într-ale limbii. Mă întreb: ce are să mai facă lumea academică dacă i se fură profilul cu normele și normarea într-ale limbii?; dacă se modifică “Legea bugetului de stat”; și, în general, dacă se poate ca în 30 de zile orice român, ce mai apare prin spațiul public, va fi pregătit la limbă și la buzunar să suporte rigorile legii. Sceptic cum sunt, spun că tot cam atâta a fost suficient pentru ca Babilonul să devină o „babilonie”. În altă ordine de idei, toate cunoscutele mele, intelectuale și “ne”, mi-au spus că s-au frigidizat organic și psicho-mental și că nu mai pot să nască, ele, normal/intelectual fiinde, pentru că peste tot nu mai sunt decât femei-stei, copii (copii de lut), ideologi și oportuniști. “1984, Orwell” a fost dulce copilărie, spun ele și mai spun că ar cam vrea să aibă copiii făcuți cum se cuvine, nu cu limba Pruteanului. Tind să le dau crezare, cu riscul de a fi trecut în branșa oportuniștilor. Partea a III-a, elementară Unde va fi vorba despre Limbă, societate, vocabular, progres și despre alte multe chestiuni simpatice și deopotrivă sublime și mizerabile. Am să parafrazez o expresie memorabilă cam așa: „Limba este a noastră și a urmașilor urmașilor noștri, în veacul vecilor!” Am să mai spun că limba, nu printre altele, ci în primul rând, trebuie tratată cu instrumentele sociologiei. O să vedem repede, repede cam ce hram poartă cuvintele și vocabularul. Partea cealaltă a limbajului, gramaticile, tehnicile, traducerile și trădările ce pot surveni de aci, vin abia după și mai apoi … Acum, în cazul de față, eu sunt un fel de pionier (de desen animat) care simte că un impostor/senator amputează, de-a surda, organul generator și/sau captator de cuvinte și că prin legea asta ni se cam duce de râpă posibilitatea de a mai progresa – progresul find o treabă a societăților; regresul fiind treaba proștilor sau a celor rău intenționați, dar și ei sunt ai societății, indiferent că sunt Macedon, Hanibal, … Napoleon, Hitler, sau că se cred a fi fiind unul din ei, sau … sunt un singur PRUTEAN, care se simte parașutat în mileniul trei, cea ce nu demonstrează că schizofrenia nu ar avea nenumărate înfățișări. Fac o paranteză: mulți, mulți ani nu am avut voie, noi, să folosim cuvântul CIBERNETICÃ. Pentru cine nu știe, nu era voie pentru că era un cuvânt de origine burgheză. Încă o paranteză: Mao, supărat că „dia-matul” (materialismul dialectic și istoric, cununa filosofiei și a ideologiei comuniste) intrase pe mâinile unor sclifosiți de teoreticieni, a pus mâna și a elaborat, pentru poporul chinez, Manualul de materialism dialectic și istoric. Încă una și mă duc, dar nu înainte de a spune: ca ce chestie se dă o lege a limbii pentru capacitatea de înțelegere a celor umiliți și obidiți, în detrimentul altor umiliți și obidiți care înțeleg limbi străine?; sau, de ce trebuie ca vocabularul să nu rămână deschis și liber, iar fiecare cuvânt nou să trăiască sau să piară pe propria sa limbă? După ce că se spune despre noi că vorbim vrute și nevrute, că stăm la taclale până nu mai putem, dar că stăm rău de tot la capitolul practicii, mai rămâne numai să umblăm cu definiții kilometrice prin gură, de nici nu ne mai trebuie de mâncare. Mă duc să-mi cumpăr un „pulovăr”!