Adrian Erbiceanu

Prin ochiuri colorate lumina transformată de jocul iluzoriu pătrunde disipată. In curcubeu de noapte cristalele dau forme luminii ancorate în petele enorme. Ca urme diluviene, stârnite de

Lui G.Bacovia 1. (i.e.n) De mult eu ți-am citit durerea Transcrisă-n versuri funerare. Eram atât

hai cu mine dincolo de starea-n care păsări ciripi-(ri)-toare plâng ca niște orfeline lasă-ți dorul să turbeze în uitarea fracturată că de-atâta dor de fată nu mai știi de ești cu

Era frumos ca-ntr-un adânc de vară Ce-și lasă vălul de întunecime Crepuscular, premergător de-o seară Descinsă parcă dintr-o profețime. Treceai, pe aripi de vânt, spectaculară, Prin gânduri

Năpraznic când plesnește lovitura Fă semn c-o vezi, fii sigur c-o auzi, Că nimeni n-o să-și dea titulatura Pe niște idealuri de recluzi. Când te ridici se clatină cu tine Tot locul de cules și

c-o legănare de felină o boare-n jocul ei emfatic îmi răcorește fruntea plină de-atâtea gânduri simptomatic atras în jocul ei ascuns cu-afilieri de pantomimă pătrund prin

C-o legănare de felină, O boare-n jocul ei emfatic Imi răcorește fruntea plină De-atâtea gânduri. Simptomatic, Atras în jocul ei ascuns Cu-afilieri de pantomimă, Pătrund prin vălu-i

Treceai prin gândul meu tăcut Sperând ca nimeni să te vadă. Se-ntunecase brusc pe stradă. Erai aici. Eram pierdut. Pe-același drum bătătorit, Voind să-i trag ferestrii storul Când zace de

Un vânt îngenuncheat stârnește altul; Aprinde jar pe gratii sufletești, Să ardă pasul, năruind asfaltul, De câte ori de tine te-ndoiești. Stigmatizați, ne-am conceput înaltul, Călcând peste

Nimic n-a mai rămas s-aștepte Când umbra ta a prins să vină Cu meșteșug călcând pe trepte Declanșatoare de lumină. Cu fiecare pas vibrarea-ți Amplificată se-adâncește Sfredelitor făcând

Alunecam ca o iscoadă Ce prinde firul de-nceput, Când întunericul - pe stradă - Mă-nvăluia-n necunoscut. Șaradă trasă prin șaradă, Scăpat din frâie, aș fi vrut Să mă revezi; ca pe-o

În calea ta apare o lumină. Și te aprinzi de strălucirea ei. Pe care drum aștepți, dacă-o să vină? Și cât de mult, cu inima, o vrei ? Îți arde carnea, ca-ntr-o sfântă joacă. Nu simți nimic din

Ar trebui să plec căci bate-o oră Mult prea târzie ca să mă conforte. Chemarea ei m-atrage în cohorte ; Chemarea ta, ascunsă, mă devoră. Te joci cu vorba, ca să mă escorte Prin vreme, ca o

E-o liniște, o liniște precară, Un vânt încarcerat între culise, Un semn de-o veșnicie, vrând s-apară Când ai să lași ferestrele deschise. E-o ordine, o ordine în toate, Un Solitar în drum

Când te-am văzut urcai pe scări spirale Þinându-te cu mâinile-amândouă. Un vânt sufla-n tangaje triviale Făcându-mi vechea pestilență, nouă. C-un simț arid, avid cerșeam să plouă, Conturu-ți