Poezie
E-o liniste...
1 min lectură·
Mediu
E-o liniște, o liniște precară,
Un vânt încarcerat între culise,
Un semn de-o veșnicie, vrând s-apară
Când ai să lași ferestrele deschise.
E-o ordine, o ordine în toate,
Un Solitar în drum spre împlinire,
Un semn predicător de voluptate
Când celelalte nu duc nicăire.
E-o vorbă, vorbă pusă pe hârtie,
Un nor cu nor ce dă de se-mpreună,
Un semn prevestitor de-o erezie
Când vremea coaptă cade în furtună.
E-o liniște, o liniște obscură,
Un nod mocnit, înțepenit în gușă,
Un semn că am atins o cotitură
Când ți-am bătut, cu mâna grea, la ușă.
(Din volumul: CONFESIUNI
PENTRU DOUA GENERATII)
001.583
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Erbiceanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 101
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Erbiceanu. “E-o liniste....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-erbiceanu/poezie/53622/e-o-linisteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.