Adrian Erbiceanu
Verificat@adrian-erbiceanu
„Ce e val, ca valul trece (Eminescu)”
Adrian Erbiceanu s-a născut la 6 ianuarie 1941 în orașul București. Este absolvent al Liceului Militar „Dimitrie Cantemir”, Breaza, 1959; al Școlii Militare de Ofițeri, Pitești, 1962 și al Institutului Pedagogic din București, Facultatea de Filologie, Limba și literatura română, 1970. Locuiește în Montréal, Canada. Debutează în anul 1969 cu…
Ți-e tihna -tot mai prinsa în arsură-
Un zbor de ne-ncetată aventură,
Pe care o dorești în repetare.
De-atâtea ori, încins de-alergătură,
În tine te revolți -o meditare
Blocată-ntre ieșire și intrare-
Că lași mirese-vis, la cotitură.
Neputincios, atunci, constrâns de Lege,
-De-o lumea ce te ziduie-n cofrete-
E dreptul tău să ceri să te Dezlege.
Dar, când îi simți chemarea de “Pecete”,
Ti-e timpul, copt, de a te reculege
Și de-a te răzbun: Scriind Sonete!
Pe textul:
„S o n e t 1 1" de Adrian Munteanu
Mai acum cateva zile, rasfoind un caiet cam prafuit, am dat peste niste fabule pe care, prin anii \'70, le-am publicat intr-o gazeta militara. Una dintre ele, de altfel educativa,
citita din perspectiva ta, m-a facut sa zambesc.
Si cum nu gasesc nimic mai potrivit cu aceasta ocazie, ca semn de admiratie, si ca sa-ti dau apa la moara, o postez:
Ținta buclucașă
(Fabulă)
\"Să nu te joci nicicând cu arma!\"
De râs se frânse de mijloc:
-\"Eu, ținta cea mai instruită,
De ce m-aș teme să mă joc?!\"
Și fără a mai sta pe gânduri
Luă arma-n mâini c-un gest dibaci;
O mângâie pe pat, pe țeavă,
Și-o prinse-n glumă de... trăgaci.
(Se mai întâmplă câteodată
Să fie arma încărcată!)...
În mediu dens de cloroform
Sughite-o țintă uniform...
Pricep din glasul ei pierdut:
-\"Vezi rândul...de la...început...\"
LA MULTI ANI!
Pe textul:
„Dumitru Cioaca-Genuneanu decanul epigramei" de Maria Prochipiuc
O-nvățătură, și-o subscriu
Cu referiri la Eminescu:
Geniul ca geniul, dar... pustiu!
Pe textul:
„Privitor ca la spectacol..." de Gârda Petru Ioan
Și nu-i prea greu să te surprindă...
Așa că ia, te rog frumos,
Obiectul denumit... Oglindă!
Pe textul:
„Privitor ca la spectacol..." de Gârda Petru Ioan
Că de iau stelele pe rând,
Rămâne tot cum spunea mama:
"De proști n-o să scăpăm nicicând!"
Pe textul:
„Privitor ca la spectacol..." de Gârda Petru Ioan
Te-aștept cu drag, de vrei să vii;
Dar o idee mult mai bună,
(Dorind să scapi de proști,) ar fi
Să ne mutăm cu toți... pe Lună!
Pe textul:
„Privitor ca la spectacol..." de Gârda Petru Ioan
Proștii se-adună cu toptanul;
Dar n-o spun eu, mult mai-nainte
A spus-o, hâtru, Lăpușneanu!
Pe textul:
„Privitor ca la spectacol..." de Gârda Petru Ioan
Geaba cerci să nu te lupți!
Vrai să crezi, dar nu-i ușor:
Proștii-s proști, dar... "este" mulți!
Pe textul:
„Privitor ca la spectacol..." de Gârda Petru Ioan
Când apăsară pe buton,
De und' să știe că racheta
Va fi distrusă… de-avion!
Pe textul:
„Cea mai recentă ipoteză în cazul prăburii avionului malaezian în Ucraina " de Ion Diviza
Am ieșit peste-așteptări:
Numai unul a picat...
Că s-a-mpiedicat pe scări.
(Sorin Olariu)
Dar și ăla, pe ascuns,
A făcut ce a făcut,
De-a mers vestea c-a ajuns
Un poet...necunoscut!
Pe textul:
„Bac-ul în vremurile mai bune" de Sorin Olariu
pe alte tărâmuri, unde te așteaptă
umbrele săgeților tale...\"
Frumos spus! Pasaj poetic în care unicitatea simțământului pare o transgresare către tărâmuri îndelung jinduite.
Pentru a da o mai mare rotunjime poemului, meritată de altfel, aș elimina prima strofă, cât și cuvântul de închidere al poemului. La urma-urmei, este vorba despre \"întoarcere\". Încercați!
Pe textul:
„Întoarcere" de Aurel Sibiceanu
M-a prins, așa, un fel de teamă:
De Ghiocel scrie în proză,
Eu mă apuc de... Epigramă!
Felicitări!
Pe textul:
„Autorul lansează „Autorul” la Bookfest" de Eugenia Reiter
RecomandatM-am gândit mult până să pun poezia pe site. Zăcea, așa cum zac atât de multe alte lucruri, într-un cotlon. Cum se face, nu știu, dar pe neașteptate am simțit că i-a venit rândul. Cele două secvențe care ți-au plăcut sunt tocmai părțile care trebuiesc să dea sens poeziei. Cei doi poli.
Cu cele două versuri, sunt de acord. Mea culpa! Mulțumesc.
Pe textul:
„Și încă" de Adrian Erbiceanu
în deplasare la Mihai Bravu, Unitatea Militară unde-mi desfășuram activitatea, îmi adusese volumul de poeme \"Oglinzi în rouă\", proaspăt premiat de Editura Eminescu pentru debut pe ’73.
Pe prima pagină scria: \"...miragii de fîntîni arteziene...\" Lui Adrian – cu urare sinceră de noroc și succes de public\". george florin cozma, dec. 1974.
Cartea am păstrat-o cu mine, peste vreme, ca semn de prețuire și de aducere aminte.
Adrian Erbiceanu
Pe textul:
„1." de George Florin Cozma
Locația nu-mi este străină. În vară, bazându-mă pe aceleași bune relații, am fost musafirul de o seară al domnului Grumăzescu; o întoarcere în timp, cu prăjiturele, apă la gheață și poezii, toate sub privirile critice ale marelui Eminescu. Greu de închipuit, de la o așa mare distanță, cum s-a desfășurat întâlnirea anuală a Cenaclului Virtualia, dar îmi place să-mi închipui că evenimentul a fost unic. Atâți poeți la un loc, fiecare cu năzuințele lui, cu căile proprii de percepere a realității și a fenomenelor spirituale, fraternizând, nu este lucru de șagă. Felicitări, o dată în plus, organizatorilor.
Pe textul:
„Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi." de George Asztalos
Așa ar trebui să fie oriunde și oricând. Referitor la cuvântul împricinat, ai toată libertatea să-l modifici după pofta inimii. Aș face-o eu dar n-am acces la textele postate la rubrica \"comentarii\". Din \"bucătărie\" mai am și alte vești. Sper să ne vedem și să tăifăsuim în curând. După data de 20 iulie, pentru aproximativ trei săptămâni, voi fi în țară.
La bună vedere.
Adrian Erbiceanu
Pe textul:
„sonet plîngăcios" de Liviu Nanu
Cu gândul că spre seară, atras de vreo agapă,
Am să mă prind în horă și-n plină limbuție
Am să consum tot vinul aghesmuit cu apă.
Iar dacă va rămâne ceva, vreo fărâmiță,
Din tot chiolhanul ista, pe plita dimineții,
Am să-mi închei periplul dansând c-o chelneriță
Și-am să împart tainul, ofrandă, cu poeții.
Să spună-atunci oricine, ce-o vrea, de o să vadă
Cum știm să punem coada la versuri în nevoie
Și să albim în rime întunecata stradă
Pe care-atâta valmă și-atâta tărăboi e...
Dar, iartă-mă, acuma, nesigur pe rețetă
Am pus tot usturoiul în tava cu omletă.
Pe textul:
„sonet plîngăcios" de Liviu Nanu
Este, întradevăr, plăcut să vezi că atât de multe persoane își consumă timpul și energia încercând să transpună, în versuri, stările lor sufletești. Unii reușesc mai bine, alții mai puțin. În cazul de față, (o spun cu dorința de a te ajuta), se simte o lipsă de coordonare și de cunoaștere elementară a regulilor prozodiei. Poate că, citind și exersând mai mult, solicitând suportul celor din jur, situația poate fi corectată. M-aș bucura!
Pe textul:
„Vraja mării..." de Ciurezu Mariana
De îmbunătățitNu-i pentr-o noapte dificilă:
De nu-ți mai amintești de \"nuntă\",
La ce te-ajută o... pastilă?
Pe textul:
„Necazuri" de Constantin Iurascu Tataia
Pe textul:
„Trenul insomniei" de Alexandru Corneliu ENEA
