Întoarcere

Voi interpreta textul liric ca un melanj de simboluri : furnica o asociez cu micimea omului, vulturul cu înălțimea profunzimii, șarpele cu ispita și scarabeul cu imundul târându-se prin noroiul ființial.

Aici omul este mai mic decât furnica!

Înțelesurile vulturului și șarpelui
pot fi și cele \"detectate\" de Dumneavoastră.

Scarabeul, la cât de de strălucitor și de majestuos este,
mai că nu ai zice că este coprofag, adică imund,
așa cum ați spus,folosind delicatul eufemism.

Vă mulțumesc pentru pertinenta trecere.

\"Uși împărătești fi-vor, prin ele vei trece
pe alte tărâmuri, unde te așteaptă
umbrele săgeților tale...\"
Frumos spus! Pasaj poetic în care unicitatea simțământului pare o transgresare către tărâmuri îndelung jinduite.
Pentru a da o mai mare rotunjime poemului, meritată de altfel, aș elimina prima strofă, cât și cuvântul de închidere al poemului. La urma-urmei, este vorba despre \"întoarcere\". Încercați!

Bucuros de trecerea Dumneavoastră,
Domnule Erbiceanu, precum
și pentru sugestie!

Poemul este deja publicat de mult
și am decis ca aceasta să-i fie
întocmirea de sine stătătoare...
În plus de asta, poemul are
mulți cetitori știuți de mine,
aș risca să-i necăjesc...

Salutări românilor canadieni!
Cu prețuire, A. Sibi

imi place:
\"Uși împărătești fi-vor, prin ele vei trece
pe alte tărâmuri, unde te așteaptă
umbrele săgeților tale, trase de mult
în sudoarea ne-lumeștilor iviri
cum în sudoarea ta gâtuită de noapte,
absorbită de mătăsurile fricii...\"
poveste cu iz din vremuri de demult , cu monstrii, spiridusi...
omul aici, la inceput de lume,
colorat peisajul, mirific...
DI