Treceai...

Treceai prin gândul meu tăcut

Sperând ca nimeni să te vadă.

Se-ntunecase brusc pe stradă.

Erai aici. Eram pierdut.

Pe-același drum bătătorit,

Voind să-i trag ferestrii storul

Când zace de durere dorul,

Melodramatic m-am trezit.

Te auzeam dar n-aveai glas.

Eram ca printre vis și veghe

Când vrei să-ți lepezi vechea zeghe

Mișcării ca să-i dai răgaz.

In brațe tot ce strângi, arunci !

Cum poate mintea să dezlege

Ceva ce nu poți înțelege ?

Acum e-acum! Atunci e-atunci !

Ce-ncriminare într-un gând !

Voiam să vină, ea, să plece...

Pe-aceeași pendulare rece

Aștept Uitarea... Până când ?

(Din volumul CONFESIUNI

PENTRU DOUA GENERATII)

Comentarii (2)