Hai, suflete

Pun palmele mele ca oglinda inca o clipa - si de data asta dezbraca-te de pielea si de palmele tale si de carnea ta de pe oase si de insale oasele tale - sa poti sa te uiti adanc in tine...vezi cum ai tu pe aripile tale desenate gesturile acelea largi si albe? vezi tu cum inca mai respira prin pielea ta - aia de pe covor desigur nu se pune - zborul acela ingenuuuuuu si neprins in plasele de fluturi? Siehst du das? Uite! Pune-ti o singura dorinta despre tine insati...Una, nu rade! Aha! Si cat de cald vrei sa-ti fie acolo intre aripile alea imbratisandu-te? Si cat de adanc vrei sa simti? Si cat vrei sa dureze? Si mai ales cat ai sa poti uita din tot ce era desenat pe geamurile alea netransparente? ---Ha ha ha ! Nu ai voie dacat o singura alegere! Deci: ce alegi? Imbratisarea? Adancul? Infinitul? sau Iertarea?...Se face in curand lumina in oase...Alegi sau dai cu zarul? Sase-sase?

Se da ingerul oglindacios si frumos rememberos...

Cand gonesti gandul bun sau rau din minte
cand izolezi tacerea de cuvinte
cand scapi de poate, nu stiu, da si nu
ai sufletul in fata
si-oglinda lui esti tu...

Foarte frumoasa. Steluta si de la mine...

:)

Sunt de aceeași părere cu lapis.
\"Sancta simplicitas\"! Și o *

paianjenului din colt

GAP: sase-sase ;) Mama, cum ma citesti tu pe mine!!! Nu-mi pot ascunde sufletul de tine.

Oriana: multumesc mult mult de tot, o stea de la tine e pentru mine cat o constelatie.

Hazel: touche, nu zic mai mult.

lapislazuli: parca ti-ar fi ochii instelati acolo in comentariu, multumesc; si pentru umarul intins.

rosinante: multumesc.

omer: nu da bine la ritm, incearca sa spui cu voce tare - ma gandisem si eu. Oricum multumesc

buna, dulce si placuta ca o prajiturica de casa...
(intre noi doua, mi-a placut f.f.!)

da,o poezie draguta.

Prea adevarat. Nu stiu de ce mi s-a parut ca se rezolva asa problema de ritm. Vina e a paienjenului asta cu accentele lui. In rest frumoasa poezie, ca nu zisesem. Poate paiangului. Mi se pare ca exista si varianta asta.

chiar sunt bine...
imi place poezia
imi place reactia spirituala din text,
cat si catalizatorul ei:SUFLETUL!

frumoasa poezia, frumos si finalul...dar uite ca pierde din ritm la versurile 7 si 8:

\"nu vreau să pierd din praful din perdele
fărâmele de licăriri de stele\"

ai de doua ori \"din\" in versul 7...vezi poate reusesti sa-l schimbi...iar \"farâmele\" din 8 nu suna bine, poate incerci \"farâme\"...tu faci cum vrei eu doar ti-am spus parerea mea...:)

ah, si parca ar suna mai bine \"ca trupul fara-mbratisare\", ce zici?!...:)

Buna Hera, si bine ai revenit printre noi. Tare ti-am simtit lipsa... Am cerut chiar si adresa ta de mail de la mae, care m-a asigurat ca esti bine, doar ocupata, dar nu am indraznit sa-ti scriu.

Multumesc pentru aprecieri si observatii. Totusi nu cred ca voi schimba ceva, pentru ca asta e forma in care s-a asezat lava ce mi-a erupt din sufletul in clocot intr-o zi.
Ma bucur mult ca ti-a placut si sufletul si ingerul meu pazitor.
Astept cu nerabdare noi versuri de la tine, haiku sau nu, dar tu.

Poti sa-mi scrii, cum sa nu?!...mi-ar face placere...uite azi ti-ai mai castigat o fana (o prietena de-a mea careia ii plac mult poeziile tale...o sa le citeasca pe toate)...;)

Sper sa-mi revina inspiratia...m-a parasit sau eu am parasit-o...dar nu ma ingrijorez, am toata viata inainte...:)

Si tu (si ceilalti) mi-ai lipsit...

wow ..mi-a cazut la suflet...cred ca este o poezie superba.... azi e prima mea zi cand am intrat aici ...si aceasta poezie chiar ma uns la suflet....keep it up...u have what it takes.