Clipe de toamnă
* Clepsidră de vânt - Printre frunze o pană Înfruntă timpul * Frunze aprinse – Umbrele castanilor Duc taine spre nori
Aproape seară
Ascult… nimic nu mișcă, numai vântul cu degete din ramuri desfrunzite mângâie tandru pe obraz pământul Doar razele de soare obosite schimbându-și fără grai veștmântul mă fac să simt ca nu
așteptare
în întuneric doar coaja secundelor pocnind între dinți
de pe mal
senini, ochii aplaudă lumina jucându-se pe solzii apei
Toamnă
Copacii iubesc atât de mult păsările încât în încercarea lor disperată de-a le urma cu-o zbatere de ramuri le cad frunzele
Dincolo de curcubeu
din coloșii de tăcere adunați pe cer în umbre picuri mari de doruri grele se strecoară printre raze și-aduc ierbii mângâiere din coloana vertebrală a iubirii infinite se-nfiripă cu miez verde nervii
Un soț model unei colege curioase
Când mă-ntrebi fără sfială Cum e viața conjugală Þi-aș da un răspuns patetic - Într-un pat - dar n-ar fi etic. 1990
În bătaia timpului
mă ard pe dinăuntru cioburi de lumină sfărâmată în mii de culori nefirești o harababura cromatică îmi curge prin vene sufletul tău mă doare disipat reumatic în oase cu dinții încleștați să
Combustie
stârnind țipete de pasăre Phoenix în contraspațiul fără culoare oasele de onix scrâșnesc sub pașii noștri grei pe cele șapte perechi de aripi căzute la picioare secundele tremură violete și
Bunăoară, acum
pășesc în vârful buzelor pe podul palmei tale stângi. Prin înserarea ce se lasă, pe sub bariera cuvintelor, mă strecor spre casă. Dispunem de mijloace diferite de exprimare: tu ești
De dor
când sarea din talgerul stâng atârnă prea greu în balanță deschid ochiul drept și te-aștept refăcând echilibrul dintre dor și speranță când ziua cea lungă te-alungă iar noaptea te
Ai plecat...
umbra ta a rămas ca o hienă adulmecându-mi rănile deschise din care curg, în loc de sânge, vise ah, râsul ei sarcastic despică miezul nopții, ascuțit în timp ce eu măsor cu
Primul sărut
pe buzele-n magnetică vibrare ușor întredeschise-n așteptare cuvintele s-au risipit privirile ni s-au curbat duios ne-am contopit sub cercul luminos format din două raze-mbrățișate ne
rimel
mi-atârn de gene zâmbetele la uscat raze de soare
haiku
inimi albastre, sălciile ascultă scripca râului
Insomnie
în nopțile albite de lună sau de dor cu mâna dreaptă încerc să stăpânesc gândurile ce-mi bat darabana în tâmple în mâna stângă țin un măr din care mușc până la sânge când inima mea
Focul
brațele fierbinți mistuie pătimașe trupul bradului
Cântec pentru îngerul păzitor
Iată-l, doarme liniștit. Ce-ar putea să mi se-ntâmple? Apa clară dintre tâmple nu produce nici un val și-n nisipul de pe mal n-am lăsat nici o durere, nici un dor, nici o plăcere, nici un gând
De gustibus
Îmi place să trăiesc condimentat să savurez aroma fiecărei clipe să simt dulceața viselor ce stau să se-nfiripe sau vorbele de duh, cu gustul lor sărat de parcă valul mării le-a scăldat și
Marea – exercițiu de poezie interactivă
După un model deja devenit obicei, la propunerea lui andro, s-a inițiat pe chat un nou exercitiu de poezie interactivă, în data de 11.04.2003, cam pe la orele 18-19, nu mai știu exact că pierdusem
Hai, suflete
Hai, suflete, vorbește-mi despre tine. Azi mi-au plecat toți musafirii și mi-e bine. Nu vreau să dau acum cu-aspiratorul nu vreau să scutur iar covorul de pașii lui de pașii nimănui nu vreau
Lumină de april
Þi-aduci aminte lacrima de zeu, încremenită-n zarea cenușie născând trei arce mari de curcubeu din însoțirea cu lumina vie ce ne lega privirile profunde în care reciproc ne
Sistem de referință
Din gândul meu înalt pe dorul meu adânc în prelungire îmi fac o axă vertebrală cu două sensuri pozitive de iubire ca două brațe-ntinse vertical a-mbrățișare pentru strămoși și pentru lumea
La un ceai
Pentru că afară ningea peste o primavară timidă ca mine, pentru că vântul bătea și aerul rece nu ne primea în sine, am intrat în cofetărie. La masa din colțul cel mai retras am depănat
