Toamnă

Copacii din poezia ta (sau, poate toți) sunt asemenea oamenilor.
Imaginea pe care ai surprins-o atât de frumos aici îndulcește toamna anticipat.

Andreea

Toamna nu va intarzia sa apara.
Dependenta copacilor de pasari este dependenta noastra de afectiunea unor suflete care au plecat. Mi-a placut si mie.

Da, Gavroche, credeau ca pot zbura...

Poezia este o imagine integrala pe care o iei cu tine la plecare si o derulezi in memorie, in tramvai, in autobuz, pe strazi. Azi te-am luat cu mine la plaja.

Adina, felicitari pentru volum, de stiam veneam si eu:)

Pasarile, copacii isi cauta drum spre inalt..si chiar noi, sufletele noastre zboara, viseaza ..Adina, iti multumesc mult pentru volum, am fost foarte emotionata..si mii de scuze ca n-am participat la nici o intalnire cu voi, dar cred ca nu e niciodata prea tarziu, data viitoare voi fi prezenta:)

Hristos a inviat!

a trecut mult de cand ai plecat, ce mai faci?