Poezie
Combustie
1 min lectură·
Mediu
stârnind țipete de pasăre Phoenix
în contraspațiul fără culoare
oasele de onix scrâșnesc sub pașii noștri grei
pe cele șapte perechi de aripi
căzute la picioare
secundele tremură violete și roșii
într-un dans din ce în ce mai dement
pentru liniștea ta sufletească
ai vrea să împrăștii cenușa în vânt
să nu mai renască
dar tu nu știi să numeri
în ordine inversă-n gând
pe când
eu încă mai știu să te fac neatent
hai, lasă-mi măcar umbra brațelor tale pe umeri
să-mi încălzească sângele verde, devenit transparent
045213
0
