Bunăoară, acum

\"tu esti stapanul absolut
al verbelor de fier\"
... place tare mult.
am citit poezia asta doar cu varful buzelor, nu cumva sa o prea traiesc si sa nu ma pot desprinde de ea.

M-a atins poezia ta. Mi-au placut \"regina substantivelor\", \"adjectivele de sare\", \"uitam sa ne tinem de pleoape\"( eu vad aici visatul impreuna ca o tinere de pleoape, nu stiu daca la asta te-ai gandit). Per ansamblu insa m-a lovit ceva.Poate polita aceea?

Mihaela, in primul rand iti spun ca ma bucura mult trecerea ta prin cuvintele mele.

In ce priveste \"tinutul de pleoape\", ma refeream mai ales la privitul in ochi, da si ca o visare impreuna poate fi privit.
Polita, e ca o polita de asigurare de viata, o garantie a faptului ca iubirea exista (ma iubeste, nu ma iubeste, ma iubeste... - impar, nu?)

Daca ar exista asa ceva, polita de asigurare de iubire, cu siguranta m-as da peste cap sa obtin una. Cred ca fiecare din noi are nevoie de una.
Esti trista dar cu speranta ca va fi bine, asa Adina?

Mihai, ma bucur mult ca ti-a placut. Intr-un fel nu ma surprinde deloc secventa pe care ai ales-o.

Monica, da, avem nevoie de aceasta polita de asigurare, uneori suntem agentii de asigurare, alteori chiar persoana asigurata, dupa cum trec anotimpurile peste noi.

Poezia asta n-am citit-o. Acum, am dat acum de ea si mi s-a facut un dor nebun \"să ne mai ținem de pleoape\" sa ne mai condimentam viata cu \"adjective de sare\". Cu siguranta, pentru amandoi \"anotimpul tacerii\" in curand va trece, \"până trece, eu, m-am încărcat cu răbdare\" :)

~ Adina, Numai Bine! ~