Poezie
Bunăoară, acum
1 min lectură·
Mediu
pășesc în vârful buzelor
pe podul palmei tale stângi.
Prin înserarea ce se lasă,
pe sub bariera cuvintelor,
mă strecor spre casă.
Dispunem
de mijloace diferite de exprimare:
tu ești stăpânul absolut
al verbelor de fier
- sub greutatea întâmplărilor
transpiri prin capilare,
eu sunt regina substantivelor
și adjectivelor de sare.
Câteodată, bunăoară acum,
vine peste noi anotimpul tăcerii
și uităm să ne mai ținem de pleoape.
Atunci, după cum se învârte
caruselul durerii,
ne simțim unul departe
celălalt mai aproape
de-un capăt de drum.
Până trece,
eu, m-am încărcat cu răbdare,
tu, ia cu tine
la marginea lumii concrete
- poliță de asigurare de iubire -
o parte din sufletul meu
care are
un număr impar de petale
de margarete.
065.600
0
al verbelor de fier\"
... place tare mult.
am citit poezia asta doar cu varful buzelor, nu cumva sa o prea traiesc si sa nu ma pot desprinde de ea.