Danciu Mihai

brașovul are climă temperat continentală cu patru anotimpuri primăvară, vară, spleen și iarnă. aici uiți de ce ai venit și uiți să mai pleci. brașovul te bate pentru că te iubește și te

corcodușul din fața balconului meu e un corcoduș capitalist polivalent: prezervative chiloți cârpe cutii de bere și nu în ultimul rand corcodușe producție indigenă dar numai vara. restul

\"Eu nu-mi am inima în cap, nici creeri n-am în inimă\" toți trebuie să fim pe o listă dacă nu ești pe listă, nu exiști. dar

eu cred că suntem niște imbecili, ne tăiem reciproc aripile până la ultimul vis ne irosim prin închisori cu tavane înalte putinii ani în care moartea nu ne răscolește măruntaiele, facem

trebuie să recunosc, îmi place să mă sinucid o fac de câte ori pot mereu altfel mereu mai spectaculos de dragul esteticii. îmi place să mă sinucid în afara orelor de visare întotdeauna

vine toamna,iubito, știi tu, anotimpul ăla în care ne tăiam reciproc rădăcinile și plecam în căutarea lui nimeni și nicăieri cu sufletele încălzite de moartea violentă a verii. vine toamna,

In fata balconului meu sta un arici mort. Stiu ca e mort pentru ca de doua saptamani nu s-a mai miscat. Daca nu ai sti ca nu s-a miscat ai crede ca e viu. Si totusi, e mort. Nimeni nu s-a gandit

exista suflete ce sangereaza poezie exista suflete nascute doar pentru a reactiona cu albul de foaie reactie violenta, ce consuma carnea si orbeste soarele. raman doar contururile si poate

nu-i adevarat ca gustul amar din gand trece cu mult alcool cu dragoste si tutun cu somnifere, titluri universitare sau si mai mult alcool. nu-i adevarat ca am tresarit cand ti-am vazut

Marele Poet a murit tocmai in ziua eclipsei totale de iubire. se zvoneste in mediul literar ca poetul era insasi iubirea si ca la moartea lui soarele s-a intunecat de prea multa jale din

oamenii, sunt ceea ce i se intampla universului de la prea multa nemarginire de la prea mult soare de la prea multa existenta, fara viata. eu, sunt ceea ce li se intampla oamenilor de la prea

EA: Cred ca stiu ce este iubirea. EL: De fapt, habar nu am ce este iubirea, inca astept sa ma invete cineva acest joc straniu din care nu poti iesi decat invins, nauc, ratacind noaptea pe strazi,

prezentul, l-am pierdut undeva pe drum intre coapse si gat, drum de liniste in care se poate gusta absolutul. stiu ca l-ai pastrat pentru mine drumul acela pentru a-i studia evolutia de la o

mi-ai promis ca ma vei face sa schimb whiskyul in lapte, ca voi culege chistoacele de pe covor si ca barlogul meu va mirosi a mere de la tine inainte. mi-ai spus ca intr-o zi voi invata cum se

desigur ca esti nefericire de lut netraire de soare ce se mantuieste prin iubire. desigur ca esti carne si gand demon umbland, tacere ce esti. du-ma te rog la tine sa ne iubim de data

haideti la Muntele din Groapa spre a gasi intelepciunea, adevarul ce i-a fost furat lui Adam, daruit doar oamenilor in cadere cu neinvinsa convingere ca le va fi inutil; sa ne ingropam spre

am fost doar stropi de poezie intre atatea existente ce isi cantau prezentul. am parasit, o clipa doar, orasul suspendat in vid pentru tacere nascuta din chitara, oare spre care radacini de

in fum de tigara si in discutii despre viata ca moarte asa imi place uneori sa imi irosesc orele, in grade multe si in ganduri rele cantate adolescentelor curioase, in acceptarea in sfarsit a

Aoleu!Aoleu! am fost copil din lumea a treia din ciocolata n-am avut baton dar stiu ca trebuie sa bati femeia. in casa la bunici, razboi, era numai in suflete, sedeam sara pe ladoi cand

crezi ca si noi vom muri, noi care ne-am imbratisat cu atata durere noi care am strans intre doua perechi de buze intreaga lume? ne va ocoli moartea asa cum ne ocolesc cei ce nu si-au gasit

nu, n-am spus ca sunt un poet ratat am spus doar ca unora le-ar placea mai mult sa moara ca martiri decat sa traiasca precum regii, si tu ai crezut ca nu mai vreau sa aduc bani in casa ca am

Mihai este totmihai. Si totusi... Mihai nu este totmihai... . Despre mihai si totmihai se poate sa mai fi vorbit eu in vreo poezie, dar nu cred sa fi aparut pe site, oricum poezia lasa loc la

dar la ce-mi trebuie mie cutit cand din tine - pot sa musc- si sa ma doara ochii de atata fragezime. la ce-mi trebuie mie lumea cand am fructul oprit, carnea ta, pentru care zeii mureau

imi spunea candva bunicul cat de periodica e viata cum te doare, si te urla, si te minte-n fata, hoata, doar o lacrima tacuta tine loc de te iubesc a brazdat nenorocita multe cearcane, si-un