Adina Batîr

Florin, parca mi-am vazut gandurile in ale tale. iti multumesc pentru talmacire, intr-adevar este un abis al smereniei, totul trece pe trepte spre neutru. sunt onorata de atentia cu care ai patruns textul.

cat de mult imi plac firele nevazute

aducerea inapoi a absentei poate fragmenta uneori timpul, este o intoarcere a gandurilor, a mirosurilor, a sentimentelor. si iata ca aceasta oboseala uitata dintr-o fotografie se pliaza pe intreg corpul, inima nu mai e inima, palmele nu mai sunt palme. tristete.

Imi pare bine ca ai trecut, Camil, cumva suprarealismul e parte din mine. Sa fie noapte vegheata de sus.

Maria, iti multumesc pentru simtire, tin ferestrele deschise mai departe pentru aerul viu.
Ela, ai gasit sustinerea punctului de lumina in treisprezece ceruri, in treisprezece abisuri, cand se aduna invelisurile pentru antiprabusiri. multumesc si tie fiindca stii.

Multa, multa fericire!

Emil, cred ca ai simtit fiecare fragment al ruperii.
Liviu, bine ai revenit. Imi place si mie Palahniuk, cat noptile se intrec cu zilele aici la mine, sper sa mai treci si cand singuratatea devine sens.

randul trei: cred ca

cand te citesc parca te si aud recitand, iar asta inseamna destul cat sa inteleg, sa vad mersul lent, neatingand ce e material, ci traind asa intre o lume a realului si una a nevazutului. cred in aceasta lume transparenta se poate vorbi din rarunchi, se poate sta de vorba cu tata prin semne neprevazute doar atinse inconstient si subconstient. atunci se simte tot mai in adanc pana la evanescenta totala a lumilor - o disparitie a omenescului, o spovedanie pentru mai departe si o ruga pentru Cer. Este cea mai frumoasa perceptie a rotundului, asa cum se intregeste o fiinta pe sine si prin sine pentru urmatoarele vieti. sa ramai privind, departe de delir, vegheata.

Mihai, exista mereu un amanunt in cuvintele cuiva. de obicei il prind si reactionez normal - spun eu. am inteles ca poate imi va reusi alta data si te-am aprobat, mentionand ca voi face candva o treaba buna.
tu zici ca am gresit? atunci imi cer iertare.

nu exista legatura mai puternica decat trairea concreta a fericirii. poeziile tale au un ton solemn, mereu am impresia ca citesc din cuvintele celui care ne tine pe toti sub acelasi cer, fiecare cu partile lui pentru a ramane. aici ramane existenta, aici ramane carnea, aici ramane o alta dragoste. prin semne si prin legamant. e o curatire dinainte a pacatelor, un semn ceresc infaptuit prin gand. si mai e devotament, fiindca nu intaiul glas, nici intaiul cantec nu inseamna mai mult decat eterna pastrare inauntru a urmelor. este ceva atat de puternic in \"degetul lui urias in gura celei mai bune dintre lumile posibile\"... da, cred ca e fericirea.

La un moment dat am vrut sa modific acel ultim vers, mi se parea si mie oarecum ciudat, adica nu-ti zic cum percepeam eu chestia aceea :) dar cred ca e cumva mai bine asa. In legatura cu versul cu ploaia mi s-a mai zis, deci probabil o sa il sterg cu totul, daca nu-mi vine o idee mai buna.

Mihai, nu stiu ce se intampla parca ar fi o conspiratie a Mihailor pe aici :) nu exista perfectiune asa cum nu poti spune azi sunt rau, maine sunt bun si ca ma pot semna oricand \"cu drag\", cumva dam prea mult din noi prin poezie, vrem sa facem asta, desi este periculos datorita unor remarci cum ai facut tu, dar ne asumam aceste riscuri, nu-i asa, ne continuam firele innascute, ne scriem pe noi insine cum putem, uneori esuam, alteori e bine, dar si astea sunt doar intamplari la fel cum, desigur, e o intamplare ca ai nimerit aici si e inutil sa credem ca stelele sunt o forma de premiere generala, in fond, ele exista doar pe cer iar lumina lor nu e nici macar aievea. nu sunt mandra de textul acesta, nu stiu de ce ai crede ca as fi de vreme ce ai reactionat atat de indignat, insa candva, alta data, voi simti ca am facut o treaba buna.

Alex, sunt de acord cu aceasta individualizare a celuilalt, de fapt e un rol pe care si-l asuma fiecare in momentul in care incepe adevarata comunicare. intr-un fel cand este adusa la un nivel inconstient, cand totul este lasat sa curga, de abia atunci are loc acea legatura dincolo de perceptie. imi place atunci cand se intampla aceasta fluidizare temporara a sinelui, temporara fiindca trebuie controlata la un moment dat incat sa nu devina periculoasa. de aceea e bine ca exista diferentele. si aici incepe cunoasterea de la limita.

Jane, m-ai lasat gandindu-ma la aceste marturisiri de care avem nevoie si pe care uneori nici nu le percepem cum ar trebui. totul porneste cu o cautare si se ajunge intr-un singur punct. intr-un singur om. iar daca ne intersectam unii cu altii am putea lua din ei parti din vietile lor si sa le traim ca si cand ar fi ale noastre. adaugari de inima ca operatiile deschise. sunt bucuroasa de trecerea ta.

Cristiana, e posibil sa fie o discordanta acolo, nu cred ca ti s-a parut. deseori nu reusesc sa unesc toate cioburile de vitraliu cum ar trebui. e vorba si despre cum trece lumina prin prisma universala de insight.

Mada, mi-ai aratat cum acest invelis ca o ingramadire de trupuri abstracte se reconstituie la fel cum se dezintegreaza; imbratisarea nu doar leaga, ea scoate afara ce e inauntru. oare iesim din noi cand se intampla asta? uneori ma vad atat de prezenta altundeva.

Costin, ai remarcat transformarea spirituala prin golirea aceasta fragmentata. e important atunci cand se vad urme iar trecerea nu se alege intamplator.

Mihai, la un moment dat inseamna mult sa cunosti o singura fasie dintr-un om pentru ca mai apoi sa ii poti asocia si alte caracteristici. sa i le intuiesti si sa fie asa. un singur lucru iti spun: ploaia nu are legatura cu tristetea sau cu plansul. la mine niciodata.

Cred ca Mihai i se adresa lui Ionut. Oricum, si eu sper sa nu mai revina nimeni cu comentarii offtopic. Iar despre faptul ca \"s-a vrut a fi poezie\", nu cred ca poate sti nimeni. Si oricum nu conteaza. Daca va intriga acest lucru, va rog sa vorbiti intre voi, in privat. Dar asta, bineinteles, daca mai are rost.

Emilian, citindu-ti cuvintele, m-am gandit ca e aproape imposibil sa nu fi simtit si tu in felul acesta. Exista mereu un ceva dincolo si avem motive cand incepem sa-l cautam. Dar uneori e mai bine sa ne traim unii pe altii pana la cealalta disparitie.

Cornelia, e minunat cum ai desprins din tacere tumultul. Cand eram mica spuneam ca linistea si pustiul sunt formate din sunete uriase. Poate de acolo incepe sufletul.

Anana, esti una din persoanele pe care le-am simtit in timp ce se indreptau spre acest text. Stiu ca suna ciudat, insa asa te percep. Mai vino prin romburile mele de alb tacut.

Bogdan, existenta totala pe care ai trecut-o prin celule este un semn ca ai adunat viul si ne-viul ca fiind la fel de firesti. Iti multumesc pentru asta.

Felix, m-ai lasat cam fara cuvinte. E bine ca ai vazut asa...

Mihai, stiam ca nu o sa intelegi imaginea aceea oricum. Multumesc pentru ecou.

Ionut, daca mai treci prin pagina mea, te rog sa nu te mai adresezi celorlalti comentatori in genul: \"du-te si te culca\". Voi revedea temporalul din rosturi.

Costin, nu are importanta ca e poezie, proza ori altceva, ideea e ca ceva tot am reusit sa(-ti) transmit.

uite tocmai acest truc al pacalirii realitatii prin \"apoi sa uiti\" lasa mai mult timp pentru imbracarea sufletului cu mirosul de iubire. ma intrebam daca e ceva dramatic in blocarea vederii si apoi recapatarea ei intr-un mod dureros. sigur ca e. e acolo unde Li intoarce privirea pentru mai sus.

Dan, am citit tot. Stiu ca ti-am instelat intreg textul, nu doar acel vers; de aceea nu eram de acord cu atitudinea ta. Ela a justificat de ce a pus comentariile la offtopic, incepand cu primul. Te rog mult sa te opresti din a comenta sub acest text, gandeste-te ce reactie ar avea Florin Andor, mai ales ca vad ca ti-a placut poezia la fel de tare ca si mie. Din respect.

Nu obisnuiesc sa interferez cu asemenea \"scandaluri\", insa e absolut grotesc ce se intampla sub aceasta pagina. Dan, stii ca eu te-am incurajat, dar e absurd sa faci atata caz pe un amanunt lipsit de importanta in fond. Gandeste-te bine. Mi-ar fi placut sa fi fost demn, cum te-ai comportat in primul comentariu, dar apoi, prin revenirile tale multiple, atitudinea ta a luat un curs puternic instabil. Imi pare sincer rau, dar pe mine m-ai dezamagit aparand cu vehementa o expresie care e frumoasa, desi nu e noua. Ideea sufletului ingenunchiat apare in Biblie.
Andrei, in schimb, nu ma surprinde, este evident ca nu stie sa faca diferenta intre a jigni monstruos si a vorbi natural. Ela, ai fost, ca de obicei, prea blanda. Sunt convinsa ca oamenii reali nu ii permit (in interiorul lor, pentru ca multi nu indraznesc sa vorbeasca) sa se manifeste astfel in fata a doi oameni de valoare, tu si Florin Andor. S-a facut de rusine pe el insusi, pentru a nu stiu cata oara si a intarit faptul ca ii lipsesc cei sapte ani de acasa cu desavarsire.
Eu ma intorc la poezie fiindca pentru ea suntem cativa aici. E o calatorie interioara initiatica, o calatorie a spiritelor, careia nu ii lipseste etapizarea prin meditatie, asceza si eliberare, intr-un decor specific zen, incununand formele sacre de manifestare arborescenta cu o existenta satvica. Hrana, cantecul, forta launtrica se muleaza pe simtamantul adus la suprafata voit, pentru a esentializa revelatia: \"la capatul calatoriei se pierde ispita / si devenim straini de loc\". Parca vad maestrul conducandu-si discipolul pe calea corecta.