Proză

Somnul

Copilărie necenzurată

1 min lectură·13 decembrie 2006

Mediu

număram firele de nisip în poala rochiței albastre meduzele înfiorau genunchii pe sub soarele spart în ochiuri de plasă tu alergai zmee pipăind linia orizontului ca a obrazului dulce și fadă ca mărul din care mușcai citind în pridvorul cu scaune șchioape lampa rotundă fila adumbrind apusul prin gene peștii treceau cu zvâc pe sub tălpile noastre verde și galben și roșu culorile foamei desprinse de formă nimic nu părea să aibă nevoie de noimă în marea ca râul sub cerul ca tâmpla prin timpul ca somnul ____ N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.

074609

Despre aceasta lucrare

Autor: Adela Setti
Tip: Proză
Cuvinte: 105
Citire: 1 min
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Adela Setti. “Somnul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adela-setti/proza/220118/somnul

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

IP Ioana Petcu✓13 dec. 2006

a se corecta: \"in ochiuri de plasă\" - ca-i pacat sa stea asa pe prima pagina :)
in rest imi place pastelul asta, e foarte colorat poemul tau adela, si denota un suflet tare vesel, delicat si un ochi atent.
spor!

AS Adela Setti✓13 dec. 2006

Ochi și mai bun! [nu credeam să fie cineva mai deformat profesional decât mine la capitolul ăsta :)
Corectez, mulțumesc!
Adela

GP George Pașa✓13 dec. 2006

Este aici nu numai o armonie de linii de culoare, ci si o traire intr-un timp al memoriei, care nu are \"nevoie de noima\". Totul ramane sa existe prin \"timpul ca somnul\", paradoxal, apropiat de moarte, dar si de fiintarea intr-o armonie cu elementele. Discursul liric este bine inchegat din succesiuni de imagini poetice, incat miscarea si privirea, tactilul si, as spune, suprasenzorialul contribuie la coeziunea interna a structurilor lirice. E, din pacate, un vers cam lipsit de eufonie: \"langa care citeai\". Ar fi bine daca l-ai putea inlocui, fara denaturarea sensului.
E un text interesant.
Pasadia

SP silviu viorel păcală✓14 dec. 2006

Are parfumul unei licențe pe care ar trebui să o exersezi pentru că te prinde.

AP Anghel Pop✓14 dec. 2006

Parca m-am trezit la Medeleni, dar pe malul marii.
Atemporal si n-dimensional, unde
\"nimic nu părea
să aibă nevoie de noimă\".
Si atunci poezia ne este
singurul paradis posibil
intinzand clipa la nesfarsit
inainte sa vina vremea
cand vasul crapa
si strazile isi domolesc vuietele
si fantanile dospesc namol.

NM nastia muresan✓14 dec. 2006

da, cred ca poemul acesta se leaga de partea ta luminoasa de medeleni. avem cu totii medelenii nostri in memorie.
poem proaspat, derulat intr-o lumina crepusculara si intr-un ritm al pulsului de 60/min:).
are efect terapeutic.
imi place cum inchei acest cadru de memorie: \'nimic nu părea
să aibă nevoie de noimă
în marea ca râul sub cerul ca tâmpla...\'

AS Adela Setti✓14 dec. 2006

Pașadia - bine ai venit în pagina mea. Îți mulțumesc pentru comentariul pertinent. Voi lua în considerare remarca legată de versul non-eufonic.
Viorel - e o licență spontană; trebuia să fie \"lângă marea...\" dar acum nu mai schimb.
Anghel - răspunsul tău e un poem în sine.
Nastia - da, e terapeutic. A fost scris ca o terapie.
Cât despre La Medeleni, inutil să adaug că e una din cărțile favorite ale copilului ce-am fost.
Tuturor, mulțumiri și o zi minunată cu lecturi vindecătoare.
Adela