Poezie
_iunie_
Drumuri
1 min lectură·
Mediu
macii pe șine
pâlpâie discret
plecările noastre
biserica arde
clopotul sparge
timpanele morților
grâul încet
îmblănește pământul
vântul stinge lumina
cerul deschide oblice porți
păianjenii ochilor
se strecoară
o carte așteaptă
să-și verse lumea
dintr-un colț de hârtie
personajele scot
câte-un picior câte-o mână
dintre rânduri ca din pământ
cimitire inspiră
coșcovite vara
miroase a flori blestemate
trenuri se-ntâmplă la orizont
numărând pasageri
kilometri
lumea rotundă
se închide ermetic
zorii pulsează în rouă
cât acest drum
va mai fi deschis
nimeni nu știe
macii pe șine
semnalizează discret
fundătura
luna prin nori
clipește senil
în-chipuri de oameni
____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.
083945
0

văd lipsa încrâncenării, păstrându-se un soi de tristețe asumată, dar care nu chinuiește. și mi-ar plăcea să știu mai multe despre asta.