Living on the Edge

eram transparenți oase de pasăre îmbinate frumos și cusute corect sub mătase nu sângeram niciodată ne împiedicam des în ghetele noastre mai mari cu un număr și pline de frunze uscate și resturi de pungi aiurea prin ferentari prin cișmigiu prin umbra ambasadelor mucegăite sub vopsele nu făceam nimic aveam buzunarele pline de vânt de hârtii scrijelite și pietricele adunam uneori conuri alteori bile colorate recitam maldoror fredonam creep și dansam câteodată sub semafoarele goale noaptea la ore mici dimineața înainte de trafic toate lucrurile erau noi și noi eram toate lucrurile aveam un bucurești doar al nostru în care nu contau decât afișele cu audiții - celelalte toate păreau proiecții neutre dintr-o altă dimensiune azvârlite întâmplător spre noi printr-o gaură neagră și mică locuiam într-un pod aveam multe pisici scoarțe vechi țesute de babe prin ardeal și fragmente de tencuială din bisericile renovate peste vară oamenii treceau pe lângă noi obosiți de organe aerul nostru nu era și al lor între timp oasele s-au făcut grele o întâmplare ciudată ne-a împroșcat cu sarea și pâinea de toate zilele avem pielea uscată și neîncăpătoare primim portofele de ziua noastră și apoi tot anul le umplem și le golim într-o frenezie găunoasă toate lucrurile sunt ele toți oamenii sunt noi și noi am devenit ca toți oamenii atenți la semafoare la ore de trafic și prinși sub ceruri ca niște imense găuri negre prin care foarte rar se mai aud îngeri și tună purtăm pantofi pe măsură haine bune mergem la restaurant am pierdut conurile pietrele bilele ochi-de-pisică suntem mult prea curați pe deasupra ceva s-a întâmplat să ne răstoarne ___ Copyright Adela Setti