Lola Libre

femeie
vei câștiga întotdeauna mai puțin decât meriți
nimeni nu îți va socoti insatisfacția
tăcerile stânjenitoare
plictiseala ascuțită
lipsa de lust
excursiile nedorite
plimbările pe aceleași străzi insipide
orele pierdute cu prietenii lui
filmele nepreferate
grețurile de dimineață
lunile de așteptare
plânsetele copilului
cratița

și pentru viața aceasta surogat
trebuie să fii recunoscătoare femeie
deși nu ai vrut-o
deși sufletul tău
ar fi supraviețuit mai bine în alt context
și talia și pielea și sânii
la fel

resemnează-te femeie
minte-te că ești la adăpost
că nu te simți acasă la job
ci în brațele lui pofticioase
la bere la meci la părinți și în sâmbete
cu somn

uită bucuriile tale femeie
și mai ales uită ce nobil era
pe când nu îl aveai
uită cum erai
uită că o vreme ai fost doar a ta
săracă și liberă
fericită

și nu mai plânge femeie
privește-ți călcâiul
mușcat de șarpele încredințării
zâmbește pretinde că nu te-așteptai
să fii așa de binecuvântată

te-ai vândut femeie
cum nu mai contează
ieftin sau scump tot acolo
înghite femeie
așteaptă

statistic îi vei urma

***

Bunica îl ținea la rece pe bunicul. Afară într-o ladă frigorifică. Ori de câte ori încerca să intre în casă, îi spunea: Fane, du-te înapoi că te dezgheți și miroase.

***

Rochia, adusă de o vecină rămasă văduvă devreme cu doi copii împletiți în burtă, e albă și grea, îi simte apăsarea pe umeri. Pe dedesubt furoul este negru. La mijloc, o grămadă de funde o fac să pară un balon plin cu apă. Aleargă din cameră în cameră adunând lucruri pentru călătorie. Oamenii continuă să vină pe cai, umplu drumul. O verișoară poartă rochie scurtă, albă, cu dantelă. Știe că urmează să fie confundată și totul se va anula. Singurul regret – că data viitoare n-o să mai plouă.

***

Lola încearcă din răsputeri să vizualizeze prima întâlnire și singura fericită.
În colțul ochiului stâng zvâcnește nervos obrazul unui copil cu trăsături în alb.


___
Copyright Adela Setti