Ada Albu

Ningi asupra mea! Ningi să nu poată nici vântul șterge greutatea ta. Ningi asupra mea până o să înceapă să plouă. Ningi până o să înceapă zăpada să cânte. Ningi să fim un câtec de

Cred că am plecat deja, nu știu, dar așa se pare. cred că deja e iarnă... nu mi-au ajuns nici degete nici unghii nici mâini să număr. cred că deja pot să dorm și a trecut destul timp de când

Îmi aduc aminte de seara aceea în care le-a scos din ascunzișul de sub saltea și mi le-a arătat zicând \"sunt atât de frumoase\". De atunci m-am îndrăgostit de țigările ei. Când vine către mine

Cum am nimerit aici? Din care comă am căzut în coma asta? În care gaură neagră am fost absorbit și trimis pe planeta asta, în acest corp? Mi se spune că eu am ales acest loc... Mă absoarbe,

Cât aș vrea să mor de dragoste într-o seară ca să mă trezesc dimineața iarăși viu. Din ochii tăi curg stele. Poștașul ne-aduce vești rele lumea se micșorează în ochii tuturor. Fântâna e

De ce nu poți vedea că sunt roșu? Mă privești cu mâinile, mângâindu-mi tot corpul. Totuși lacrimile din vocea ta nu mă cred... Nu simți miros de vară târzie în sângele în care m-am îmbrăcat? Ca

Am luat o pauză printre mașini. Fără timp, stând pe loc, port viteza infinită. Continuu, când materialul se termină rămân doar cu dorul de infinit hoinărind pe rămășițe de oase arse de

În evoluția degradării tale Mai devreme sau mai târziu Vei vrea să trăiești și tare, Vei vrea să amâni al tău pustiu. Ești alături de camera mea, Camera cu îngeri. Și sunt cu totu-n inima

Mă tot întind în direcția ta, ude ești, soare? Norii au astupat iarna definitiv. Apuc disperat spațiu vid, ude ești, bucuria mea? Răspunde... Bzz! Răspunde!!! Nu pătrunde nici un sunet

o dragoste atât de informă, plină de cafea și nicotină, tu - vampir și eu întunecată. o femeie atât de dezbrăcată ai mai văzut? mai ești copil? trăiesc din vise, dorm încontinuu. vântul bate ca

abstracție de culori abuz și haus total raiul s-a scurs pe lanuri lanurile - s-au făcut rai și oamenii trăiesc muncesc și dorm, mănâncă, pe lanuri colorate, albastre, late, iar ceru-i

M-am speriat de ce-am văzut afară. Vid și rece concentrate-n în albastru, Și tot e albastru, e toamnă. Cât de adâncă a fost rana, m-a durut: Tot fragilul și ordinarul s-a spart de fața

În fericirea prostiei mele, Dansând hora de mână cu nu știu cine de atâta minciună și fățărnicie, Nu pot avea grijă de tine, suflețel... Luând de la negativ Combinații stabilite pentru

Murim prostesc, în masă, dacă dintr-o parte bate cumva vântul mai tare, ne vom pierde echilibreul căzând... de multe ori am căzut așa. Nu ne-am ridicat niciodată, ne tot afundam în

Ursul Polar s-a lipit de geamul meu, nu îi deschid, oricât de mult aș vrea să intre. Ursul Polar, singuratic, mă tot privește de după geam. Ambii suntem fericiți așa, nu trebuie să ne

Aud glasul iernii E rece și mut... Pe jos - rămășițe din toamnă. Iarna a înghițit tot, Până și cea mai mare tragedie, E vid... În jur - frunze Și miros de toamnă, Dar e diferit

Luna răsare îngrijorător de greu, De fiecare dată mai lată în volum, Și mai tristă. Parc-ar fi mai plată. Presată de propria frumusețe, Inteligența sa nu mai are valoare. Vrută de mulți, Luna

îmi aduc aminte cum iarna ne țineam de mână, ne țineam de noi, ca nu cumva să ne despartă fericirea, dar acum, când am fost despărțiți de dureri, iarna noastră este perfectă, chiar dacă nu mai

Trăim ceea ce vrem, și nu ceea ce trebuie. Fericiți până în 2012 și după. Intensitatea ce mă doboară e prea puternică ca să mai pot stinge țigara, sau ca să mă ridic măcar din acest

Regretații genii din fiecare din noi sunt gemeni, iar pământul pe care călcăm poate fi divizat în mii de bucățele mici și împarțit câte puțin fiecăruia ce iubește măcar cât un bob de mazăre. Acei

Mă simt din alt cosmos mă simt învârtit, luat din brațele mele mă simt și e răcoare, chiar frig. mă simt un om de omăt, o regină a frigului printre oglinzi reci, fără unghii. nu pot zgâria

Alerg după umbra mea, surâzând. luminile din jur rămân în urmă, mă simt de parc-aș fi un gând... Dar când s-apuc umbra de mână - dispare-n vag, în urma mea și n-o mai văd, o simt din spate. Și