poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5391 .



tămîia fumul și iarba
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [DespoT ]

2008-11-24  |     | 



revin aici numai o dată pe an
chiar și atunci cu senzația că pierd timpul
calc cu grijă pe cărarea îngustă
ca și cînd tălpile i-ar datora blîndețe
nu mă dărîmă drumul acesta și nici nu
îmi umple stomacul de noduri nimic
poate doar fotografia mihaelei runceanu
și cele două margarete de pe marmura albă
cert este că aici găsesc liniște iar
certitudini am mai puține de la an la an
înfig mîinile în buzunare capul între umeri
mă balansez un pic înainte de fiecare pas
întîrziind ușor contactul piciorului cu piatra
un fel de nerăbdare surprind în mine și
datoria de-a o ignora
mă conving imediat că sînt emoționat
vîntul apleacă salcia peste fruntea
îngerului de granit un bărbat cu palton
își lasă eșarfa să fluture în fața trandafirilor sigur că
la braț cu paltonul lui e un pardesiu de damă și că
poartă parfumul preferat o broșă și fular maro
din toate părțile chibrituri și brichete clănțăne păcăne zbîrnîie
apoi numai bălării religioase kitschuri
cu pretenții de ritual sau de obiect de cult
puzderia asta de chinezării spirituale
îmi mărește hotărît pasul nici urmă de apăsare
pe chipul acestui bărbat care sapă
aprind un marlboro nu mai am mult
tămîia fumul și iarba se amestecă în mine violent
un porumbel de scîntei îmi împrăștie ochii printre cruci
nume ore și date pornesc în haită în urma mea
le resping cu un gest elegant oprindu-mă calm
lîngă bucata îngrădită de pămînt sub care
cu ani în urmă l-am îngropat pe tata

apoi blanc

nici zîmbetul lui n-a rămas
doar palmele și senzația limpede
că l-am îngropat prea adînc
în pămînt și
în mine

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!