Poezie
Interior
2 min lectură·
Mediu
Imaginează-ți o inimă în pielea goală!
Cât de fericit ai fi să o privești?
Ce te-ar atrage să îi stai alături,
Să o mângâi, să o atingi,
Să o iubești?
Unde, pe care parte din carnea ei
Ți-ai dori să pui pentru prima dată mâna
Dacă nu poartă nici o rană și dacă
Nu îi poți săruta gura?
O inimă care se zbate pentru a fi
Nu doar ceea ce este în sine,
Ci pentru ca tu să fii.
Plină de infinite vise
Fără de care nimic n-ar pulsa
Nici în piept și nici în vine.
Nu-mi închipui cum te-ar deranja
O inimă ce e mereu în pielea goală,
Fiindcă numai împodobită cu tine,
Inima devine o doamnă.
Pentru că să ți se zbată în piept și
Din carne să-ți dea fir vieții întreg
Când se dezgolește din sine
Devenind ceea ce rămâne.
O inimă în pielea goală e casă
A cărei ferestre privesc
Din înăuntru afară
Tot ce urmează.
De aceea iar te întreb:
Cât de fericit ai fi să o privești?
Ce te-ar atrage să îi stai alături,
Să o mângâi, să o atingi,
Și să iubești o inimă
Ce în pielea goală
E carne crudă?
Cum ai putea, ca ea,
Să te îndrăgostești?
1051
1
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nincu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 206
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Nincu Mircea. “Interior.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14206225/interiorComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.