Poezie
Migrațiune
1 min lectură·
Mediu
Cocor, călătorind în cer
Cum umbre care cresc din el,
De-atâtea ori mi-am spus că sunt
Când am plecat spre Rai de pe pământ.
În aripi am simțit că-mi port,
Ca pe un viitor în care mă întorc
Spre a pleca din el pentru a reveni,
Întregul din care-mi crește bătaia inimii.
Acum, când altceva nu sunt
Decât un gând despre mormânt
Pe care-l port de-a lungul firii mele,
Plutesc acolo purtând adâncuri efemere.
Un cimitir ce-n pântec duc
Ca pe un ou din care-mi zămislesc
Un gol și mai frumos ce-n fiecare cuib
Pe care-l împletesc din gând am să mi-l cresc.
Cocorul depărtărilor mă simt
Fără ca-n mine să mă regăsesc plutind
Privind la umbra ce peste pământ mă poartă
Călătorindu-mi trupul ca pe râul care
Din curgeri ființa și-o deșartă.
002
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nincu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 133
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Nincu Mircea. “Migrațiune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14206224/migratiuneComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.