Poezie
Interior
2 min lectură·
Mediu
Imaginează-ți o inimă în pielea goală!
Cât de fericit ai fi să o privești?
Ce te-ar atrage să îi stai alături,
Să o mângâi, să o atingi,
Să o iubești?
Unde, pe care parte din carnea ei
Ți-ai dori să pui pentru prima dată mâna
Dacă nu poartă nici o rană și dacă
Nu îi poți săruta gura?
O inimă care se zbate pentru a fi
Nu doar ceea ce este în sine,
Ci pentru ca tu să fii.
Plină de infinite vise
Fără de care nimic nu ai fi.
Și ești pentru că în piept
Îți pulsează din sine.
De aceea,
Nu-mi închipui ce te-ar deranja
O inimă care e mereu în pielea goală.
Fiindcă numai împodobită cu tine,
Inima devine o doamnă.
Astfel, pentru că ea ți se zbate în piept,
Îți dă din carnea ei firul vieții întreg
Când se dezgolește din sine
Să îți fie inimă bună.
O inimă în pielea goală e casă
A cărei ferestre privesc
Din înăuntru afară
Ceea ce urmează.
De aceea iar te întreb:
Cât de fericit ai fi să o privești?
Ce te-ar atrage să îi stai alături,
Să o mângâi, să o atingi,
Să o iubești?
O inimă în pielea goală
Este carne crudă.
Cum poți să o îndrăgești?
003
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nincu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 210
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
Nincu Mircea. “Interior.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14206225/interiorComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.